Foto: Profimedia
Sunt din generația ’79: ultimul an al Generației X, care, într-o Românie care a evoluat atât de cinic și de haotic, a dat de multe ori chiX. Și totuși, vreau să cred că mulți dintre noi nu ne-am acrit ca neamul prost, ci suntem într-un proces de „învechit“ cu rost, oricât de frustrant ar fi să te ții de un rost care înseamnă mai mult decât omnipotenții bani, măsura cea mai comună a succesului sau a fericirii.
Recent, am fost hăhăită pe „rețeaua bătrânilor“ (Facebook) pentru convingerea că banii nu trebuie să fie transformați într-un scop care sare spulberatic peste valori sau etică, ca la o cursă cu obstacole. M-am simțit „ciudata clasei“, dar m-am bucurat să descopăr că sunt într-o companie selectă de „ciudați“ pentru care împlinirea în viață nu înseamnă a bea o cafea cu foiță de aur pe o terasă de la etajul 47 din Dubai, nici a privi vulgul cu superioritate dintr-o mașină oacheșă, cu geamuri fumurii. Vorba lui Seinfeld, not that there's anything wrong with that!
De câțiva ani, prietenii mei mă tachinează periodic, mai în glumă, mai în serios, cu întrebarea „despre noi când scrii ceva?“. Mă întreb dacă vreodată și-au dat seama că, indirect, sunt mereu în condeiul meu, pentru că datorită lor mi-am conservat idealismul, nonconformismul, curiozitatea ṣi sensibilitatea ca pe niṣte puteri secrete, vitale pentru firul poveștilor mele. Ei m-au înțeles în cea mai grăitoare tăcere, m-au vegheat și m-au așteptat cu răbdare când durerea provocată de moartea mamei m-a acaparat în tenebrele ei mlăștinoase; mi-au respectat cu grijă tandră vulnerabilitatea, revolta și excesele, cu degetele împletite, să-mi devină la nevoie plasă de aterizare din neantul cenuṣiu al gândurilor și al întrebărilor nesfârșite. M-au analizat, dar nu m-au judecat. M-au acceptat cu toate hibele și baiurile din dotare, dar nu mi-au tolerat devierile de la autenticitate și rătăcirile dincolo de esența ființei mele. Și asta pentru că adevărații prieteni sunt, mai ales în momentele de cumpănă, acel fir roșu care te conduce pe drumul coerenței cu valorile tale și cu visurile împărășite de-a lungul anilor cu înfrigurare.
Am avut întotdeauna aṣteptări mari de la prieteni pentru că nu sunt genul de om care se pierde în zeci de legături superficiale, în care bifăm protocolar întâlniri, schimbăm politețuri și impresii de vacanță și revenim acasă fără să fi stins din vâlvătaia singurătății sau din tumultul inadecvării. Și, pe măsură ce trec anii, simt că le plasez pe nesimțite în cârcă cea mai grea provocare: să nu mă lase să îmbătrânesc urât, adică fad, lacom, cinic și meschin.
Printr-o coincidenţă poznașă, cel mai șugubăț dintre noi a decis recent că poate e nevoie de un nou sistem de numerotare a anilor și ne-a anunțat că el va rămâne confortabil într-un etern 45+. +1, +2, într-un joc de-a adunarea în care regulile vârstei se scriu pe parcurs. E conceptul pe care l-am aprobat cel mai repede în lunga mea carieră de „mamă la creație“, cum îmi spune încă duios o fostă colegă din echipa mea de la ProTV. Prin urmare, cred că ar trebui să-i aducem o îmbunătățire devizei „vârsta este doar un număr“ și să spunem „vârsta este doar o sumă“: de experiențe, de trăiri, de prieteni care te ajută să-ți depășești frustrările, eșecurile, fricile și durerea, de oameni care intuiesc ce simți chiar și atunci când n-ai chef să scoți niciun cuvânt, din simplul motiv că nu și-au pierdut generozitatea de a vedea dincolo de propriul ego.
Nu știu alții cum privesc viitorul, dar eu mărturisesc că jonglez zilnic cu sentimentul că lumea asta îmi scapă tot mai tare printre degete și nu mai înțeleg nimic. Recunosc totodată că sunt o ciudată la 45+1, care nu conduce, poartă un ceas „retro“, privește și ascultă mult oameni de toate tipologiile și se bucură când primește în dar de la prieteni o agendă pe care scrie write against the machines sau o carte cu versuri de Leonard Cohen.
Do not forget old friends, scrie înțeleptul Leonard, omul care s-a pierdut și s-a regăsit prin iubiri și prietenii transformate în cântece și versuri pentru eternitate. Am pus un X în dreptul poeziei, semn al unei generații pentru care prietenia rămâne o formă de rezistență în fața invaziei alienării și a singurătății digitale.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.