„Iertând și alegând”, Papa Francisc ne-a cucerit inimile și ne-a încurajat să devenim în 2025 „pelerini ai speranței”
Ce-l face pe un om să fie bun, zi de zi, într-o lume care validează obsesiv cantitatea, egocentrismul și cultura banilor?
Ce-l determină pe un bărbat să ia atitudine pentru apărarea săracilor marginalizați, a emigranților disperați, copiilor uciṣi în cursa înarmării, femeilor violate în numele credinței sau al războiului?
Cum se dobândește harul de a înțelege în profunzime oamenii dincolo de rasă, sex, religie sau naționalitate?
Și, mai ales, cum se învață limbajul universal al iubirii - iubirea lăsată ca ultimă mare poruncă de Omul-Dumnezeu care a delimitat erele și fariseismul de credința autentică, rescriind istoria devenirii noastre?
Papa Francisc ne-a dat un răspuns simplu, fără sclifoseli de măreție și pretenții de omnipotență: prin umilință. Umilința cea de toate zilele, care vede, aude, ascultă, înțelege și acționează. Umilința de a te bucura că Dumnezeu te-a pus în centrul creației sale și de a găsi soluții pentru păstrarea valorilor universale și a bogățiilor naturale ale umanității. Umilința de a cădea în genunchi în fața liderilor lumii pentru a implora pacea și oprirea crimelor de război; de a cere iertare pentru abuzurile bisericii și pentru greșelile sale istorice; de a te ruga la Vatican singur, într-o imensă piață goală, pentru sănătatea întregii umanități.
Nu știu dacă vreodată vom mai avea șansa unui Papă atât de natural, spontan, jucăuș, bonom, ferm și tandru deopotrivă, iubitor și mustrător în momente de cumpănă, înțelept fără aură omniscientă, voluntar, curajos, imprevizibil, tangibil și uman, în sensul cel mai înălțător al cuvântului. Știu însă că în timp ce în Silicon Valley un miliardar își face transfuzii cu sângele fiului său pentru a deveni nemuritor, un bătrân de 88 de ani a murit tânăr în a doua zi de Paște la Vatican, cu gândul că cea mai prețioasă moștenire pe care o poate lăsa umanității este Speranța. Pentru Papa Francisc, viitorul credinței este bucuria și speranța. Creștinii adevărați nu sunt niște fețe încrâncenate și triste, ci poartă în ei permanent bucuria învierii și bunătatea inspirată de porunca universală a iubirii. Vom găsi oare resurse de înțelepciune să pășim pe drumul pe care l-a deschis pentru noi, străbătând continente, religii ṣi confesiuni pentru reconcilierea noastră?
Notă: în 2020, la Vatican, în timpul pandemiei, Papa Francisc a binecuvântat omenirea într-o Piață Sfântul Petru goală. Sunt unele dintre cele mai puternice imagini din istoria recentă a umanității (Foto: Profimedia Images)
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Foarte puternic și frumos și precedentul articol al autoarei. Ne-a convins să citim „Speră”, autobiografia recent publicată a Papei.