Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Bâstroe nu e Ucraina

Deoarece există semnale că Ucraina draghează canalul Bâstroe, ceea ce poate provoca daune financiare și de mediu României, să o dăm dracului de Ucraină, să nu-i mai sprijinim pe ucraineni – altfel, înseamnă că nu suntem patrioți. Ăsta e sloganul momentului, propagat de zvonerii și răspândacii Kremlinului din România. Înghițit pe nemestecate de românii cu discernământ deosebit de redus. Acestora, încerc să le dau un vomitiv.

Subsemnatul, ca om și ca român, susțin Ucraina. Dar nu pentru că aș iubi-o. Statul vecin este ros de corupție mai ceva decât statul român, politica față de minorități, între care cea română, este naționalist-primitivă în raport cu atitudinea evoluată, europeană, față de minorități a României.

Nu îmi place tot ce spune și ce face președintele Zelenski. Nu-i consider pe ucraineni un popor mai breaz decât altele. Singurul motiv pentru care îi admir este curajul și puterea de sacrificiu cu care luptă pentru a mai avea o țară. Dar nu susțin Ucraina numai pentru libertatea și suveranitatea ei, ci, în primul rând, pentru libertatea și suveranitatea României

Nu există nicio legătură între vechea problemă Bâstroe și susținerea Ucrainei de către România. Una-i una, alta-i alta. Acest diferend nu trebuie abordat altfel decât diplomatico-juridic, făcând apel la legislația și organismele europene de judecată. Trimițând experți să vadă exact ce se întâmplă pe canal. Așa cum am procedat, cu actualul ministru de Externe Bogdan Aurescu vârf de lance, în chestiunea celor 9.700 km² de platou continental disputați cu Ucraina, Curtea de la Haga dând până la urmă câștig de cauză României.

În schimb, a nu mai sprijini Ucraina e un gest de trădare a interesului național. Căci Rusia lui Putin nu se află în război doar cu Ucraina, dar și cu SUA și Europa, în special cu țările din flancul estic al NATO, pe care le amenință sistematic. Având ca bază de operații o Ucraină ocupată, Kremlinul va ataca inevitabil în stânga și-n dreapta, pentru că asta e natura profundă, rațiunea de a fi, a statului prădător rus. Și nu neapărat pe calea invaziei militare. Republica Moldova, da, ar fi cotropită în 24 de ore, la cererea „poporului moldovean”, adică șor, partidul gangsteresc al lui Putin – rechinul din Kremlin a pregătit terenul, anulându-și propriul decret din 2012 care consfințea integritatea și suveranitatea Moldovei în raport cu Transnistria. Ungaria și Austria nu e nevoie să fie cucerite, sunt deja gubernii ale Rusiei, ca și Serbia. Puternica și hotărât antirusa Polonie nu va fi prima țintă de pe listă. În România și Bulgaria însă, deși membre NATO și UE, există formațiuni, televiziuni și site-uri pro Putin, precum și politicieni păpușați de Kremlin în toate partidele – unul dintre ei e acum pe canalul Bâstroe și „face ordine”. Acestea pot fi pompate financiar de Rusia și ajutate prin orice mijloace, inclusiv asasinate politice, specialitatea KGB, despre care vorbea șeful Serviciului Secret al Ucrainei, să ajungă la putere. După care, ocupația rusă se va pune în practică fără un foc de armă, cum se întâmplă acum cu Belarus, după ce dictatorul Lukașenko a fost menținut prin forță la conducere de echipele de ucigași ale Moscovei.

Iată de ce, gesturile incorecte ale Ucrainei, care nu trebuie trecute cu vederea, nu mă vor determina vreodată să n-o mai susțin în lupta ei de apărare. Rusia a fost, de veacuri, este și va rămâne cel mai puternic și mai crud dușman al României, al Europei, al democrației și libertății, pe care nu le va avea niciodată. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult