„S-a făcut vorbire” în ultimul timp despre meniul de la restaurantul milogilor din Parlamentul României: o ciorbă costă 2,75 lei, iar un fel doi, piept de pui la grătar, 4,70 lei. Cred că diferența dintre aceste prețuri și prețul real și... realist o suportă alegătorii parlamentarilor milogi, diferență care intră în aceleași calcule bugetare ca pensiile speciale sau alte beneficii deputățești, ale magistraților și ale sereiștilor. Este vorba de o „gaură” în bugetul birtului de la Parlament și, deopotrivă, în bugetul națiunii pe care trebuie să o astupe aceia cărora, în condițiile de criză economică, nu li se pot mări salariile și pensiile, după cum opina ferm și definitiv președintele țării.
Oare în condiții de criză economică și pandemică parlamentarii n-ar putea plăti prețul real al produselor pe care le consumă în mod adunat și colectiv la birtul parlamentului? Este o sfidare fără rest a bunului simț și în mod „înalt” parlamentar a legilor pieții, a cererii și ofertei dintr-o economie funcțională. Parlamentarii se pare că trăiesc în plină epocă comunistă în care existau privilegiații activiști și securiști, cei care în condiții de penurie alimentară acută, de foame endemică în România de atunci, aveau așa numitele „cantine ale partidului” (pentru activiștii comuniști) și „magazine alimentare de incintă” (pentru securiști) care alimentau stomacurile nesătule ale lumpenului activist și securist din România socialistă „multilateral dezvoltată”.
Concediile de astăzi în stațiunile de odihnă ale sereiștilor au aceeași politică de preț redus la mâncare și cazare (o ciorbă - 3 lei, un felul doi - 4 lei, o cazare pe noapte - cîțiva lei). Toate acestea pentru ca vajnicii apărători ai siguraței statului și ai liniștii națiunii să fie recompensați cu aceste mici privilegii de către capii aleși ai neamului. Cu frunțile încruntate, cu priviri misterioase și modest scrutătoare, ei trebuie să fie neapărat sătui și profund îndestulați.
Totul se petrece în „circuit închis”, ca o adevărată strategie ce alimentează privilegiile de care nu trebuie să știe prostimea, precum odinioară în comunism, când erau acele casele de odihnă și de libațiuni ale scriitorilor, ale membrilor „uniunilor de creație” în care se lăfăiau lăudătorii partidului și statului comunist, adânc recompensați și multiplu privilegiați de regimul de atunci.
În datele vocabularului cotidian de azi, ei toți sunt „asistați social” pentru că au vulnerabilități de statut, de condiție intelectuală, sunt subzistenți într-o economie de piață concurențială, în care protecția profitoare este la cel mai înalt nivel în România de azi. O radiografiere a majorității dintre ei evidențiază origini și achiziții intelectuale precare sau improvizate, de învârtiți în condițiile vieții democratice, toate acestea asociate lipsei de demnitate în a profita imperturbabil de „prețuri reduse”. Impresia este că aceștia se extrag, peste timpuri, din ceea ce au fost „isnafurile calicilor și milogilor”, corporații ale săracilor de odinioară, din străfundurile premodernității noastre istorice, aflați întotdeauna în milostenia voievodului și a boierilor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
cateva sute de mii cu inca cateva sute mii in asteptare , banuiesc ca si un judecator - scriitor cu pensie speciala;
toti astia si multe alte categorii de care nu stim, toti au 50% in plus la pensii!!!
gaura in defavoarea amaratilor carora li se ia poate si 20% - 30% din ce ar putea avea - pentru ca saracii enumerati mai sus au si pensii enorme, jumatatea aia in plus e cat 5 pensii de amarastean;
(cred ca si jurnalistii si masinistii de pe la televiziuni sau secretara de platou ori garderobiera, intra aici)
Pe de altă parte, politicienii nu-şi pierd timpul cu lucruri neînsemnate, cum ar fi cinstea şi corectitudinea. Ei au de condus o ţară...
sau nu
sau nu
Înafară de restaurante de lux am cam fost în de toate. Și nicăieri n-am mâncat atât de ieftin. Prețurile modeste sunt totuși cel puțin duble.
Știm toți că la prețul de " producție" se adaugă salariile, chiria, curentul, etc și profitul. Chiar așa de mici sunt acestea? Oamenii ăia care-i servesc muncesc pe surcele? De aia convingerea că ar fi subvenționate. Ca și cum aleșii n-ar avea destule avantaje. Plus pensii speciale și tot cortegiul.
Cum ne pot ei reprezenta când ei trăiesc într-un turn de fildeș, rupți de realitate, scăldați în beneficii de tot felul? Lor viața le zâmbește și le oferă totul pe tavă în timp ce nouă ălorlalți ne rânjește cinic. Și ca și cum asta n-ar fi destul, noi i-am ales și i-am debarcat astfel în sânul lui Avram. Și asta e problema esențială nu că primesc o ciorbă cu 3 lei.
-- Dar ,nu prea este cazul ,launii dintre ei ,! Care mai sunt ,acum ,,ca de ex. sosoaca ,care este un ,monument al nesimtirii ,, si mai mujlti dintre ,aiur--istii , cu al;tii din ramasitele psd,, Caci ,din cei de la PNL,USR, udmr,, nu prea sunt ,asa figuri iesite din ,tiparele normalitatii ,
--Sper ca ,cei de la ,,butoanele parlamentului ,sa se ,sesizeze si sa , aduca starea asta de ,, anormalitate, la o stare de Normalitate,,! Se stie foarte clar ,;
--- Cati copii ,care vor fi ,viitorul de maine ,, se culaca seara flamanzi ?