Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

BOR – singurul Partid mereu la Putere, niciodată în Opoziție

Cristian Tudor Popescu/ Foto

Când auzii că nu le mai dă sfinților părinți să rumege din banii statului, eram gata să-l blagoslovesc pe dl Cioloș cu un editorial pozitiv. Uite, domnule, omul părea șovăielnic, dar e tare, să atingi BOR la activitatea de bază, adică adunarea de averi aci, pe pământ, nu în cer, cum îndeamnă Iisus Hristos, nu-i jucărie, preacuvioșii fac urât.

Hm, nu degeaba premierul n-a jurat la Cotroceni cu mâna pe Biblie și nici nu s-a închinat.

Ar fi fost, dincolo de bani, un gest istoric: separarea dintre Biserică și Stat, dintre Biserică și Putere. A făcut vreodată Biserica Ortodoxă Română opoziție Puterii lumești, oricare a fost ea? Nicidecum, a stat tolănită lângă tron vreme de veacuri.

În deceniile dictaturii, BOR n-a fost niciodată de partea simplilor cetățeni, n-a fost nici măcar de partea religiei ortodoxe, nemișcând un deget pentru bisericile distruse și alungate pe roți de Ceaușescu. A prestat în schimb la greu slujbe de înmormântare pentru cei morți de frig, de foame, de inimă rea, colectând nesmintit bănișorul, care nu-i al meu, e-al lui Bunul Dumnezeu...

Sau al Dracului, căci cu Întunecimea Sa Securitatea, cu Puterea ocultă, popii noștri dragi s-au înțeles mult mai bine decât cu Lumina Lumii.

Câtă vreme vor exista pe aici inși care să creadă în iertarea păcatelor și viața de apoi, Puterea va avea nevoie de Biserică, căci chivotul strânge bine votul.

La concluzia asta a ajuns și premierul Dacian, după 24 de ore de laicizare a statului român, așa cum sunt de mult țările civilizate. Și-a mai înghițit limba încă o dată, ca în cazurile „miniștrilor” Baciu și Guseth.

Îl întreb pe dl inginer Cioloș, din nou inginerește: e logic și moral corect ca tinerii care strigă „Vrem spitale, nu Catedrale!” să fie siliți să plătească din buzunarul lor salariile popilor și ale servitorilor lor, pe care nu le mai desființați, că le măriți? Toți trebuie să plătim impozite pentru ce ne privește pe toți: stradă, școală, spital. Dar numai unii cred în Biserică, ceilalți, pe care Godporația nu-i privește, și nici ei pe ea, de ce să plătească?

Ca să sprijine PDG Daniel guvernul în „a îmbunătăți condițiile de educație ale copiilor și tinerilor din mediul rural și calitatea actului medical în spitale”?. Păi, pentru asta, subsemnatul pot să dau bani direct, n-am nevoie de BOR ca broker.

Mi-e din ce în ce mai clar că dl tehnocrat Cioloș nu cunoaște maxima politică a unui predecesor al său, patriarhul-premier Jean Buruiană: mai rău decât dracul, e răzgândacul. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult