Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

BOR – singurul Partid mereu la Putere, niciodată în Opoziție

Cristian Tudor Popescu/ Foto

Când auzii că nu le mai dă sfinților părinți să rumege din banii statului, eram gata să-l blagoslovesc pe dl Cioloș cu un editorial pozitiv. Uite, domnule, omul părea șovăielnic, dar e tare, să atingi BOR la activitatea de bază, adică adunarea de averi aci, pe pământ, nu în cer, cum îndeamnă Iisus Hristos, nu-i jucărie, preacuvioșii fac urât.

Hm, nu degeaba premierul n-a jurat la Cotroceni cu mâna pe Biblie și nici nu s-a închinat.

Ar fi fost, dincolo de bani, un gest istoric: separarea dintre Biserică și Stat, dintre Biserică și Putere. A făcut vreodată Biserica Ortodoxă Română opoziție Puterii lumești, oricare a fost ea? Nicidecum, a stat tolănită lângă tron vreme de veacuri.

În deceniile dictaturii, BOR n-a fost niciodată de partea simplilor cetățeni, n-a fost nici măcar de partea religiei ortodoxe, nemișcând un deget pentru bisericile distruse și alungate pe roți de Ceaușescu. A prestat în schimb la greu slujbe de înmormântare pentru cei morți de frig, de foame, de inimă rea, colectând nesmintit bănișorul, care nu-i al meu, e-al lui Bunul Dumnezeu...

Sau al Dracului, căci cu Întunecimea Sa Securitatea, cu Puterea ocultă, popii noștri dragi s-au înțeles mult mai bine decât cu Lumina Lumii.

Câtă vreme vor exista pe aici inși care să creadă în iertarea păcatelor și viața de apoi, Puterea va avea nevoie de Biserică, căci chivotul strânge bine votul.

La concluzia asta a ajuns și premierul Dacian, după 24 de ore de laicizare a statului român, așa cum sunt de mult țările civilizate. Și-a mai înghițit limba încă o dată, ca în cazurile „miniștrilor” Baciu și Guseth.

Îl întreb pe dl inginer Cioloș, din nou inginerește: e logic și moral corect ca tinerii care strigă „Vrem spitale, nu Catedrale!” să fie siliți să plătească din buzunarul lor salariile popilor și ale servitorilor lor, pe care nu le mai desființați, că le măriți? Toți trebuie să plătim impozite pentru ce ne privește pe toți: stradă, școală, spital. Dar numai unii cred în Biserică, ceilalți, pe care Godporația nu-i privește, și nici ei pe ea, de ce să plătească?

Ca să sprijine PDG Daniel guvernul în „a îmbunătăți condițiile de educație ale copiilor și tinerilor din mediul rural și calitatea actului medical în spitale”?. Păi, pentru asta, subsemnatul pot să dau bani direct, n-am nevoie de BOR ca broker.

Mi-e din ce în ce mai clar că dl tehnocrat Cioloș nu cunoaște maxima politică a unui predecesor al său, patriarhul-premier Jean Buruiană: mai rău decât dracul, e răzgândacul. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult

sustinatori calin georgescu

Nu absolut toți români, inclusiv fețe bisericești, au înțeles și simțit atunci solidar, nu toți au fost de acord cu acest pas fundamental pentru emergența în istorie a României. Orbire, îngustime, nepăsare. (În imagine, susținători ai lui Călin Georgescu, la Monumentul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor/ foto: Inquam Photos/ George Călin)

Citește mai mult

Mark Carney

Discursul rostit de premierul canadian Mark Carney la Forumul Economic Mondial a produs ecouri puternice, nu pentru că ar fi fost inovator, ci pentru că a spus cu voce tare ceea ce mulți gândesc deja. Ideea că „dacă nu ești la masă, ești la meniu” a rezonat larg, tocmai pentru că surprinde sentimentul de anxietate globală – regulile se subțiază, iar cei care nu negociază activ devin obiecte, nu subiecți ai politicii internaționale. foto: Profimedia

Citește mai mult