Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Criminaliștii au găsit noi rămășițe umane, într-o pădure. Ar putea fi Luiza. DIICOT: „Inculpatul a recunoscut că a abandonat un sac cu fragmente osoase și cenușă”

Căutări Caracal

Gheorghe Dincă i-a condus luni pe anchetatori spre o pădure unde aceștia au găsit fragmente de oase, despre care cred că ar putea aparține Luizei Melencu, adolescenta dispărută în luna aprilie. „Inculpatul a recunoscut că a abandonat un sac cu fragmente osoase și cenușă, cenușa trebuie cernută. Din declarația lui rezultă că ar fi trupul Luizei”, a declarat Mihaela Porime, purtătorul de cuvânt al DIICOT.

Dincă a susținut în fața investigatorilor că a ucis-o pe Luiza în ziua în care a răpit-o, la domiciliul lui, și că a folosit aceleași metode ca în cazul Alexandrei, a mai spus reprezentanta DIICOT. 

Aceasta a afirmat că mâine vor continua cercetările la fața locului și că în fiecare zi sunt ridicate de la locuința inculpatului probe criminalistice.

Ministrul Interimar de Interne, Mihai Fifor, a declarat luni seară că, în cazul de la Caracal „se lucrează în ritm alert și se administrează probele sub coordonarea procurorilor DIICOT” și că în rezolvarea lui sunt implicați unii dintre cei mai buni criminaliști.

Până acum, Dincă i-a condus pe criminaliști pe piste false, după ce a susținut că ar fi aruncat corpul fetei ba în Olt, ba în Dunăre, ba într-un lac din apropiere de Caracal.

Inculpatul le-a mai declarat anchetatorilor că telefonul fetei s-ar afla pe un câmp de floarea soarelui, unde oamenii legii l-au căutat cu detectoare de metale, fără a-l găsi însă.

Gheorghe Dincă a recunoscut că le-a ucis pe Luiza Melencu și pe Alexandra Măceșanu, iar medicii legiști au confirmat, după ce au făcut teste ADN, faptul că oasele găsite în arzătorul improvizat din curtea acestuia sunt ale Alexandrei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult