Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Brexitul pe înțelesul românilor. De ce îi este frică acestei doamne

Jo Cox

Cu câteva zile înaintea referendumului privind apartenenţa Marii Britanii la Uniunea Europeană, atmosfera politică din Regat a devenit foarte încinsă, iar tabăra pro-Brexit, care s-a radicalizat în ultimele săptămâni, pare a fi câştigat teren în sondaje ca urmare a exploatării la maximum a temei imigraţiei. Totuşi, discursul pro-Brexit al radicalilor conservatori, dar mai ales al partidului ultranaţionalist UKIP al lui Nigel Farage a creat, în mediul public britanic, un climat favorabil urii pătimaşe faţă de adversar, xenofobiei atroce şi stigmatizării sociale.

În această atmosferă periculoasă a avut loc, joi, o crimă: Joanne Cox, parlamentar laburist şi susţinătoare ferventă a rămânerii Marii Britanii în UE, a fost ucisă în plină stradă în Birstall, un oraş din nordul Angliei, de către un oarecare Thomas Mair, despre care se crede că ar fi un simpatizant al extremei drepte britanice şi că ar fi strigat „Britain first!” înainte de a o împuşca pe Cox.

Mai mult, la prima înfăţişare în faţa judecătorului, Mair a declarat că numele său este „Moarte trădătorilor, libertate Marii Britanii”. 

Toate partidele politice s-au delimitat de ceea ce pare a fi fapta singulară a unui individ cu antecedente de boli psihice, deşi nu puţine voci, inclusiv cea a lui Jeremy Corbyn, liderul laburist, au subliniat faptul că această crimă trebuie analizată în contextul politic actual al urii faţă de Europa şi al dispreţului faţă de parlamentari în general, împotriva cărora noul curent anti-mainstream şi-a canalizat întreaga energie. Desigur, ar fi inexact să se afirme că discursul Brexit ar fi instigat în mod direct la această crimă, dar este greu de tăgăduit că atunci când li se spune constant, vreme de mai mulţi ani, unor oameni cu o situaţie socială foarte precară, lipsiţi de educaţie şi de acces la informaţie, unii dintre ei cu un psihic foarte labil, că politicienii i-au trădat intereselor Uniunii Europene şi le vor răul, birocraţii de la Bruxelles şi celelalte ţări europene le sunt duşmani de moarte, iar europenii îi invadează, le fură joburile şi sunt vinovaţi pentru starea lor deplorabilă, unii dintre ei pot ceda nervos şi comite fapte abominabile. Cu toate acestea, structura socială a celor două tabere, anti- şi pro-Brexit, este foarte complicată, iar motivaţiile fiecărei categorii pentru o opţiune sau alta sunt diferite.

Tabăra anti-Brexit, între pragmatism şi entuziasm moderat

Nucleul cel mai omogen este cel al votanţilor favorabili rămânerii Marii Britanii în UE. Aceştia sunt, în general, tineri sau de vârstă mijlocie, cu studii universitare şi venituri medii ori peste medie. Sunt oameni care călatoresc destul de mult, fie în vacanţe, fie pentru afaceri, şi sunt deschişi altor culturi, mulţi dintre ei având numeroşi prieteni străini sau chiar relaţii personale cu imigranţii. Pentru aceştia, imigraţia nu constituie un subiect de dezbatere, întrucât calificările profesionale şi statutul lor social le permit să aibă o viziune tolerantă, relaxată şi să simtă ei înşişi avantajele economice ori de altă natură ale apartenenţei ţării lor la UE şi ale mişcării libere în interiorul spaţiului comunitar. Nu trebuie să se înţeleagă însă neapărat că ei ar fi şi eurofili convinşi. Dimpotrivă, majoritatea sunt de părere că Uniunea Europeană este un organism ce trebuie reformat şi nu sunt de acord cu modul de funcţionare greoi, birocratic şi adesea nedemocratic al Uniunii, dar, din raţiuni pragmatice şi mai ales pentru că nu doresc să plonjeze în necunoscut, optează să rămână în interiorul UE. Din punct de vedere politic, aceştia sunt fie simpatizanţi laburişti ori liberal-democraţi, cu o viziune liberală a relaţiilor economico-sociale, fie conservatori pragmatici, adepţi ai conservatorismului soft al premierului David Cameron.

Brexit, sărăcie, disperare şi xenofobie

Grupul simpatizanţilor Brexit este însă mult mai eterogen. Ca o caracteristică oarecum generală, votanţii Brexit tind să fie trecuţi de prima tinereţe sau chiar în vârstă şi să aibă o educaţie relativ precară, precum şi venituri sub medie. Totuşi, este dificil de inclus toţi votanţii Brexit în această categorie, întrucât din punct de vedere politic, dar şi socio-economic, motivaţiile lor nu sunt identice. O primă categorie aparţine celor care provin din familii şi comunităţi sărace, care trăiesc din ajutoare sociale la limita subzistenţei, care nu au nicio calificare profesională, nicio speranţă într-un viitor mai bun, nu-şi pot găsi joburi şi cărora li se pare nedrept să concureze pe piaţa muncii cu polonezi, lituanieni, români sau bulgari. În mod tradiţional, aceştia sunt visceral împotriva conservatorilor, pe care îi identifică cu Margaret Thatcher, cea care le-a desfiinţat locurile de muncă închizându-le minele, şantierele navale etc. Numai că nici pe laburişti nu-i mai au la inimă de când premierul Tony Blair le-a permis muncitorilor din cele 8 ţări care au aderat la UE în 2004 să acceadă fără restricţii pe piaţa britanică a muncii; presiunea pusă de valul de nou-veniţi, care au fost dispuşi să accepte joburi foarte prost plătite şi să trăiască în condiţii pe care un britanic le găseşte de neacceptat, s-a dovedit mult prea mare. De aceea, simţindu-se abandonaţi atât de conservatori, cât şi de laburişti, aceştia s-au refugiat în braţele partidului lui Nigel Farage, care se bazează pe o retorică simplistă, mincinoasă, dar eficientă, ale cărei jaloane sunt: 1) „străinii vă fură joburile şi aduc cu ei un mod de viaţă incompatibil cu valorile britanice tradiţionale”; 2) „politicienii voştri v-au trădat, pactizând cu Uniunea Europeană şi deschizând graniţele europenilor”. În atari condiţii, nu e greu de înţeles de ce această categorie este atât de înverşunată împotriva imigranţilor şi a Uniunii Europene.

Conservatorii radicali şi nostalgia vechiului Imperiu

O altă categorie Brexit este cea a conservatorilor radicali. Aceştia, având un statut social şi financiar net superior celor din categoria anterioară, nu au neapărat o problemă cu imigraţia, deşi nu sunt, nici ei, mari fani ai imigranţilor, ci se opun mai degrabă principial Uniunii Europene şi valorilor ei. Sunt votanţi care cred cu îndârjire în suveranitatea naţională şi se simt frustraţi că o lege sau o reglementare, oricât de utilă, poate fi impusă de la Bruxelles Parlamentului de la Westminster. Totodată, sunt cetăţeni mai degrabă în vârstă, care au încă nostalgia măreţiei fostului Imperiu Britanic şi cărora le displace faptul că modul de viaţă britanic şi societatea britanică în ansamblul ei au suferit schimbări atât de profunde în ultimele decenii. Şi ei se simt trădaţi de establishment-ul conservator şi de premierul David Cameron, pe care îl acuză că nu a fost suficient de incisiv în negocierile cu Uniunea Europeană, că nu a blocat accesul românilor şi bulgarilor pe piaţa muncii în 2014 şi că, în dorinţa de a face partidul mai atractiv în rândurile tinerilor, a introdus modificări legislative nepopulare printre bătrânii conservatori, precum legea căsătoriilor homosexuale. Spre deosebire de votanţii defavorizaţi social, aceştia pretind că nu vor, pur şi simplu, închiderea graniţelor, ci dimpotrivă deschiderea lor către „the best and the brightest” din întreaga lume, astfel încât Guvernul să nu mai fie nevoit să aplice reguli draconice de imigraţie pentru cei din afara spaţiului comunitar din cauza priorităţii pe care trebuie să le-o acorde pe piaţa muncii, în momentul de faţă, celor din UE indiferent de pregătirea lor. Ceea ce uneşte însă cele două categorii de votanţi este pasiunea ferventă împotriva organismelor UE şi lipsa de disponibilitate faţă de orice compromis: pentru votanţii Brexit, indiferent de categoria căreia îi aparţin, părăsirea Uniunii este o chestiune de viaţă şi de moarte. Această pasiune nu se regăseşte însă şi în rândurile apărătorilor UE, care nu găsesc suficiente motive să fie entuziasmaţi în campania lor pentru „Remain”.

Cum votează cele patru ţări

Cetăţenii Regatului Unit sunt divizaţi în ceea ce priveşte opţiunea lor la acest referendum şi în funcţie de ţara căreia îi aparţin. Astfel, Scoţia, ca reacţie împotriva euroscepticei Anglii, este majoritar pro-UE, în Ţara Galilor şi în Anglia procentele celor două tabere sunt relativ egale, cu un oarecare avantaj pentru Brexit în Anglia, în timp ce Irlanda de Nord doreşte mai degrabă ieşirea Regatului din UE. În această din urmă regiune, un posibil Brexit ar ridica însă probleme majore, la care politicienii au preferat să nu se gândească deocamdată: date fiind tensiunile din trecut, niciodată complet stinse, dintre unioniştii britanici şi republicanii irlandezi, o eventuală graniţă între cele două state, necesară în cazul ieşirii UK din UE, nu ar face decât să repornească vechile conflicte din Irlanda de Nord, care încă sunt cu greu ţinute sub control.

Cum uneşte frica cele două tabere

Aşadar, situaţia este extrem de complexă, iar rezultatul dificil de prevăzut, ceea ce va menţine suspansul până în ultima clipă. Ceea ce părea, în februarie, o victorie fără probleme a premierului David Cameron şi a campaniei favorabile UE s-a transformat, în câteva luni, într-o luptă acerbă şi urâtă, în care ambele tabere mizează pe frica electoratului: tabăra „anti-Brexit” se bazează pe frica de necunoscut şi de un declin economic uriaş, prognozat de cele mai multe instituţii financiare şi companii internaţionale în cazul ieşirii Marii Britanii din UE, în timp ce tabăra „Brexit” apelează, în principal, la frica iraţională a unui segment important al populaţiei faţă de străini în general şi faţă de organismele UE care favorizează imigraţia europeană în special. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • NU cred că o să fie nici un Brexit. Deși, tare mi-ar plăcea. UK nu ave ace căuta îm UE, a fost greșeala europenilor că i-au primit. Sistem metric? Nț! Picioare, yarzi, mile, pounzi, uncii, shilingi, penny - că e mai simplu. Cum să circuli pe dreapta? Ca barbarii ăia din Europa? Și, le-aș dori să nu ne mai încurce în UE cu țîfna lor. Idem, aș vrea să nu mai fie chiar așa de mare Britania: să rămînî fără Scoția iar Ulsterul să se alipească țării mamă: Irlanda.
    • Like 1
    • @ Gheorghita Zbaganu
      Uite ca s-a intamplat...sunt foarte curios cum vor evolua lucrurile si daca premonitiile mele se vor adeveri, mai ales ca ele coincid cu ale celor mai renumiti economisti.
      • Like 0
  • Acum sa fim sinceri .... Daca analizezi situația la rece fara implicații emoționale si România ar trebui sa militeze pentru un Exit .... In fapt toate țările, toate persoanele normale la cap trebuie sa ceara Exit din uniunea asa cum este ea astazi ! Uniunea Europeana are nevoie de o reforma profunda .. O viziunea externa unitara .Problema uniunii este lipsa de viziune unitara , o strategie bine pusă la punct cu care sa se impună la nivel mondial de care pana la ultimul țaran din cea mai îndepărtată tara. De ce este China tot mai sus chiar si in condiții de criza economică ce se adâncește .... Pentru ca vorbește pe o singura voce externa ... Uniunea europeană nu ..orgoliul ..individualismul este mult prea puternic ... Dar partea , punctul cel mai important este ca uniunea europeană este absolut necesară , ea este o necesitate primordială pentru prosperitate in condițiile actuale de macro economie .... Dar eu Incep sa-mi pierd speranțele intr-un viitor comun chiar si in cazul in care rezultatul referendumului din UK va fi pentru rămânere. Concluzia englezii au in felul lor 100% dreptate dar greșesc 50% in modul in care isi prezintă argumentele.
    • Like 2
    • @ Elena Uram
      Vali check icon
      Nu mai pot de râs!
      • Like 1
    • @ Elena Uram
      De acord că UK ar trebui să iasă din UE, ca să rămînă o UE adevărată. Cu Belarus și Rusia. Să se îndeplinească prorocirea lui Orwell...
      • Like 0
  • Englezii sunt niste aroganti ingamfati, rasisti si xenofobi. Le doresc sa iasa cat mai repede din UE, daca tot se cred ei asa mai cu mot decat restul.
    • Like 4
  • check icon
    bogdane, nu stiu pe unde iti faci documentarea, dar la cambridge as fi f. reluctant sa cred ca vezi o imagine obiectiva a m.britanii. "sunday politics" dar si canalele de tv au dat citeva reportaje f. interesante in ultimele saptamani. de asemenea, nu nigel farrage e reperul semnificativ al campaniei pt brexit...nici chiar clovnul ala caraghios de boris johnson...insa ian duncan smith si mai sunt vro 2 vorbesc f. pertinent si f. echilibrat...astia sunt cei ce au putere de convingere la ELECTORATUL NEDECIS pt ca acolo se joaca defapt soarta uniunii...asa cum s-a spus deja, taberele brexit si pro-eu (nu anti brexit!) sunt la egalitate...dar sunt f. multzi indecisi...in special oameni normali care nu sunt orbitzi de o singura chestie si vad si pros si cons...iar chestia cu UE care ii enerveaza pe multzi e pierderea de suveraniitate...hai sa ne amintim cum a reactionat toata romania cind au venit de la merkel cotele de refugiatzi...cum a sarit toata societatea in sus in frunte cu proeuropeanu' basescu care azi sie el sigur ca britania nu iese din ue...mie personal tare mi-e ca se va vota pt brexit
    • Like 0
    • @
      check icon
      si inca o chestie interesanta...imigrantzii care s-au naturalizat deja, vor vota pt brexit...pt ca le e frica ca vor veni altzii mai flamanzi care sa le fure joburile de kkt...interesant nu?
      • Like 1
    • @
      Dacă-ți spun că te crezi mult mai deștept decât ești te superi pe mine...
      În fapt, dacă ai fi știut realitatea britanică, nu ai mai fi făcut afirmația pompoasă despre indeciși pentru simplul motiv că prezența la urne e ceva relativ într-o țară care ar fi trebuit, prin tradiție, să fie campioană la democrație ȘI NU E !
      Astfel că diferența o vor face cei prezenți la urne și nicidecum indecișii care mai degrabă vor sta acasă.
      Ceea ce a surprins Bogdan foarte bine ar putea fi cheia referendumului, fiindcă tabăra Brexit, înverșunată fiind, este de presupus că va avea un procent mai consistent al prezenței la urne, în timp ce tabăra Remain, ar putea fi tentată să-și vadă de ale ei și astfel câștigătoarea să fie stabilită nu de numărul celor care sunt Pro sau Contra Brexit, ci de a celor care nu vor înțelege că este o diferență esențială între comoditatea unui sondaj și implicarea directă prin deplasarea la urne
      • Like 2
  • Moartea dnei Cox va inclina putin balanta in favoarea lui "In", britanicii voteaza emotional, nu prea-i intereseaza argumente sau date economice. Mare tevatura a fost acum vreun an cu referendum pt independenta Scotiei terminat cu 55% contra si 45% pentru.Nici acum nu pare sa invinga 'out", lumea se teme de schimbari prea mari. In plus ponderea populatiei varstnice a crescut semnificativ , "batraneii " lor, care se tem de schimbari, vor iesi la vot si vor inclina balanta catre mentinerea status quo -ului , asa cum indeamna guvernul lui Cameron ( varstnicii sunt mereu de partea guvernului)
    • Like 2
    • @ Mihai Dumitru
      check icon
      in referendumul pt independenta scotiei au votat doar scotienii...care sunt ca si moldovenii la noi...nu spun mai multe
      • Like 0
    • @ Mihai Dumitru
      Cam greșești!
      Bogdan cam are dreptate în articolul lui.
      • Like 0
  • MihaiSt check icon
    O prima observatie: in UK sunt patru "home nations", nicidecum tari. In ceea ce priveste referendumul, o buna parte dintre colegii mei (m-am restrans la cei pe care ii cunosc personal) vor vota pentru iesire. Motivul principal nu este emigratia (cu toate ca acest subiect e unul foarte hot si un cal de bataie al celor care cer iesirea din UE, aspect speculat si in acest material). Principalul motiv al iesirii UK din UE e legat de directia in care a luat-o aceasta organizatie si anume aceasta "ever closer integration". Pe scurt si privind din perspectiva istorica, UK a aderat la Piata Comuna care avea scopuri pur comerciale si economice. In nici un moment al aderarii nu s-a vorbit de cedarea suveranitatii sau de acceptarea ca legile sa fie facute de un organism suprastatal necontrolat de votantii din UK. Ceea ce s-a intamplat anul trecut cu impunerea cotelor de refugiati este doar un exemplu dintr-un lung sir de magarii care are ca scop erodarea suveranitatii statelor membre, iar eforturile lui David Cameron din ultimul an au avut ca obiect tocmai rezolvarea acestei probleme (iar rezultatul a fost ceva gen "ne pare rau, nu se poate"). Un alt subiect frecvent intalnit in discutii este punerea economiilor din statele membre ale UE in slujba singurei economii care profita in mod real si constant la ora actuala de pe urma existentei UE: economia germana, care pentru a ramane competitiva, are mare nevoie de o piata de mari dimensiuni. Daca ati vedea mesajele transmise de cei care militeaza pentru ramanerea UK in UE ati ramane cu gura cascata: se vorbeste de cresterea somajului cu aproape 820.000 de job-uri, lipsa de securitate (de parca ramanerea in UE si expunerea la emigrantii islamisti asigura siguranta - vezi Belgi si Franta) si chiar inceperea celui de-al treilea razboi mondial (exista nebuni si de-o parte si de alta). Cred ca este inca prematur sa estimam un rezultat (dupa parerea mea va fi unul strans) dar exista o posibilitate REALA de iesire a UK din UE. Cameron a declarat la inceputul anului ca ar fi obtinut un deal bun pentru UK in negocierile cu UE, dar realitatea e ca nu a primit decat faramituri si amenintari voalate de la membrii clubului condus de Fatima Merkel. Trebuie avut in vedere si faptul ca, in cazul unui Brexit, este (foarte) posibil ca acest referendum sa fie urmat de referendumuri similar in alte state member (un pericol de care sefii de la Bruxelles sunt speriati rau de tot !). Oricum un lucru bun va ramane cu siguranta: UK nu a aderat si nici nu o va face la spatiul Schengen si nici nu va adopta moneda Euro (un alt mod de a eroda suveranitatea este sa elimini moneda nationala, dupa modelul modului in care Bismark a unificat Germania cu ajutorul marcii !). Amintesc in acest sens doar cel mai recent detaliu: daca mai erau dubii privitoare la Euro, ele au fost risipite cu ocazia crizei din 2009 cand UK a adoptat rapid Quantitative Easing si a iesit mai repede din criza decat spatiul Euro. Si tot ca o confirmare, Danemarca a votat impotriva adoptarii Euro iar 70 % din polonezi erau in 2012 impotrica adoptarii ERM-II. Sa mai amintim si faptul ca Islanda a pus acum vreo 3 ani "on hold" oricarei actiuni de a adera la UE ?
    • Like 3
    • @
      Gresesti. Intr-adevar majoritatea atentatelor sunt comise de cetateni ai tarilor respective, dar ei sunt copiii imigrantilor de acum 30 de ani. De aici provine temerea: daca dupa 30 s-a ajuns la situatia in care copiii fostilor imigranti sa comita atentate, de ce sa-si asume riscul acum ca, peste 30 de ani, copiii acutalilor imigranti sa comita atentate. Si nu-mi spune ca se vor integra, ca noi nu am reusit sa intergam rromii de cateva sute de ani. Si se vde treaba ca nici in Occident asta cu integrarea nu e o chestiune usoara.
      Deci da, cei care au comis atentate sunt cetateni europeni, dar daca acum 30 de ani parintii lor nu erau acceptati, ei nu erau cetateni europeni acum. Asta e logica celor care se opun imigrantilor musulmani.
      • Like 3
    • @
      Pai cei care se opun imigratiei exact asta spun: ca n-avem nevoie de ei. Aici nu e nici un rationament speculativ. E o logica simpla: daca francezii nu acceptau imigranti in anii 70-80, acum o buna parte din musulmanii care sunt cetateni francezi nu erau cetateni francezi. Nu e nici o speculatie in asta. Pur si simplu daca statul francezi ii trimitea inapoi imediat pe parintii fratilor Kouachi, in loc sa le dea cetatenie, ei acum nu mai erau cetateni francezi.
      • Like 1
    • @
      MihaiSt check icon
      Imi pare sincer rau ca am determinat o discutie atat de aprinsa pe tema emigrarii - intentia mea a fost tocmai sa evit aceasta capcana. In orice caz, terorismul islamist ARE legatura cu imigrarea si cu refuzul sau incapacitatea de integrare (indiferent de situatie, rezultatul este acelasi) - este un aspect corect sesizat si punctat de Stefan Adrian.
      • Like 1
    • @
      N-are nici o legatura. Acolo era o chestie impredictibila. Aici o chestie verificata. Un procent din tinerii islamisti se radicalizeaza. Se inampla in Franta, se intampa in Belgia, se intampla in Anglia. S-a intamplat acum 7 ani, acum 3 ani, acum un an, se va intampla si peste 20 de ani. Despre asta e vorba. In mod cert din cei 1,8 milioane imigranti islamisti se vor transforma in viitor in islamisti radicali. Nu e valabil si la imigrantii bulgari de ex. Statistic vorbind niciunul nu intra cu o mitraliera intr-un teatru francez sa impuste 200 de francezi. Altfel, pe logica ta, ar trebui sa desfiintam complet granitele. La ce ne mai folosesc, daca si-asa tre sa primim pe oricine, in orice conditii, indiferent de riscuri? Sa le stergem, consumam aiura banii cu functionari pe la frontiere, ca doar ar trebui sa-i primim pe toti. ce zici?
      • Like 0
    • @ MihaiSt
      check icon
      o natiune inseamna populatia + tzara...deci ce zici tu nu are sens...in al doilea rand, Scotia este o tzara care are propriul parlament si propriile legi...nu este insa o tzara suverana si nici independenta
      • Like 0
    • @ Stefan Adrian
      check icon
      Ataseaza la comentariu si cetatenii maghrebieni din Franta (vezi cu precadere Marsilia, dar nu numai) si populatia maura din Spania. Ambele atarnatoare si enclavizante.
      • Like 0
    • @
      Înțelegi istoria precum cucul: în gură!
      Dacă nu era Hitler, era altul...nenea Adolf putea să latre mult și bine prin berării (care, apropos, erau pline de din ăștia pe atunci și sunt și acum !) fără sa-l bage nici dreaq în seamă în afară de ceva bețivi bine abtlțiguți
      • Like 0
    • @ MihaiSt
      Quantitative Easing nu este o găselniță, ci o fraudă, un mod de a evita regulile jocului, tocmai de aceea UK și-a păstrat pound-ul, ca să poată face Hocus Pocus-ul financiar în timp ce toți ceilalți s-au chinuit să iasă din criză strângând cureaua.
      • Like 0
    • @ Romulus Roman
      MihaiSt check icon
      Nimeni nu a pretins ca Relaxarea cantitativa (pe romaneste) este o gaselnita. Este o politica monetara (i.e. apanajul unei structuri guvernamentale, de cele mai multe ori o banca centrala) ca oricare alta (de exemplu, scaderea ratei dobanzii de referinta, care are cam acelasi scop). Obiectivul este de a stimula economia incurajand bancile sa faca noi imprumuturi, dar mentinand tinta inflatiei in parametrii stabiliti. Decizia este una foarte buna atata timp cat reduce riscurile de derapaj finaciar (aspect sesizat si intr-un raport al FMI din 2009 care saluta decizia de aplicare a QE de catre Federal Reserve dupa nenorocirea de la Lehman Brothers). QE a fost folosita prima data de japonezi la inceputul anilor 2000 si nu numai ca nu a scandalizat pe nimeni, dar modelul a fost preluat ulterior de Federal Reserve (au fost trei runde de QE, in perioada noiembrie 2008-septembrie 2012), de Bank of England (ma refeream in comentariul meu la decizia din martie 2009), de elvetieni (2013) si chiar si de suedezi (anul trecut, in ianuarie). In consecinta, QE nu poate fi catalogata drept o frauda decat de cei care nu cunosc sau nu inteleg regulile jocului. Decizia lui Mario Draghi de a incepe QE in Eurozone a fost tardiva - in ianuarie 2015 s-a luat decizia, iar planul a demarat doua luni mai tarziu si ar urma sa dureze pana in septembrie anul acesta.
      • Like 0
    • @ MihaiSt
      Tocmai fiindca inteleg regulile jocului imi permit sa afirm ca e o frauda. Adica o data ce banii s-au evaporizat, nicio problema ! Facem Hocus-Pocus si marim masa monetara. Pe bune ! Despre ce vorbim ? Chiar ma crezi un tampit ignorant atunci cand spun ca sistemul capitalist cu volatilul sistem financiar speculativ este unul daunator in aceasta faza a civilizatiei umane ?
      Scazi rata dobanzii de referinta, ajungi la o inflatie zero, dobanzile la depozite devin negative si de aici pana la frauda nu este decat un singur pas !
      Oamenii vor cauta metode alternative si de multe ori neortodoxe, pentru a-si proteja acumularea de capital si a o mentine la cote ridicate, indiferent de ceea ce ar face un guvern. Alternativa ar fi sistemul comunist de control total ori asta nu vrea nimeni, evident !
      Asa ca pentru o dezvoltare sustenabila ai nevoie de un echilibru intre productie si consum, ori acest echilibru nu-l poti avea in conditiile unui sistem financiar speculativ, promovat chiar de catre guvernele care au coaie si cand spun asta nu ma refer la cele curajoase, ci la cele care isi permit sa faca asta fiindca: au aliati puternici, au un background colonialist, au o armata si tehnologie militara avansata si puternica. Armatele, DINTOTDEAUNA, au avut scop de jaf, nicidecum unul defensiv !
      • Like 0
  • check icon
    Eu cred ca Farage nu are un discurs simplist, asa cum afirmi. Are mult mai multe "gaselnite" strecurate, insa pe ansamblu spune anumite adevaruri pe care toata diplomatia le ascunde sub covor. Cred ca e timpul unor raspunsuri la intrebarile privind " Europa ? Incotro?" sau "qui prodest?". Pentru ca sigur nu e in favoarea noastra o politica imigrationista si nici o relaxare a politicilor privind integrarea europeana la nivel legislativ. Foarte bine a rectionat premierul Orban, in martie, la presiunile UE, cu privire la "obligatia" de a primi "refugiati". Din pacate un articol atat de straveziu ca acesta nu va face dacat sa se situeze pe muchia celor doua concepte. Adica, nici cu unii -nici cu altii. Desi pot observa ca
    • Like 1
    • @
      check icon
      nigel farrage e un fel de hopa mitica...are dreptate cind zice ca oficialii europeni nu sunt votatzi dar nu zice nimik de camera lorzilor din uk care de asemenea nu e votata de populatie. mie mi-e mai teama de unii ca ian duncan smith si mai e unul care de asemenea ste convingatir si are puterea sa ii convinga pe NE-DECISI pt ca acolo se poarta batalia...pt ca din pacate conservatorii s-au impartit in 2 tabere, iar laburistii desi declarati in totalitate pro-eu, nu isi controleaza electoratul...cu f. multzi alegatori laburisti care nu se simt reprezentati de ei
      • Like 0
    • @
      check icon
      Oh, da. Si sa vezi cum e si la canadieni! Camera Lorzilor (pe model GB ) e inamovibila si aleasa pe viata. Iti dai seama ca pe astia, chiar dovediti spagari si hoti (tin minte unul cu mare scandal pe la 2002) nu-i poti dezlipi si pedepsi decat dupa trecerea in nefiinta? Pentru astia au aparut extremistii. Baga doua gloante (0.07 sterling pounds-bucata).in ei si i-a dezlipit de ciolan.
      • Like 1


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult