Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat.
Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte.
Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva.
Scrie, întreabă, contestă, propune.
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.
Bucureștiul meu ascuns: i-am făcut 300.000 de fotografii
De câțiva ani mă plimb aproape zilnic prin București, prin cartierele lui istorice, timp în care am adunat mai bine de 300.000 de fotografii. Mi-am dat seama că ceea ce caut este să înțeleg orașul ăsta de care m-am agățat și care nu mă lasă și pe care nu vreau să îl las.
Am constatat că dezordinea și haosul au și ele rolul lor în acest context și probabil că cele mai plăcute experiențe sunt descoperirile surprinzătoare din zonele în care se suprapun mai multe straturi istorice și arhitecturale și unde contrastele ne relevă cât de dură este realitatea acestui oraș.
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Primăvara este un prilej să revăd unele locuri și colțișoare de care m-am atașat emoțional în ultimii ani, cum este acest exemplu, de pe Aleea Alexandru, fotografiat prima dată în 2015 și în fața căruia am revenit zilele trecute (Foto Alberto Groșescu)
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Îmi plac foarte mult clădirile neoromânești și caut mai ales casele care păstrează ornamentele originale de lemn, cu elemente tradiționale, cum este Casa Brătianu, proiectată de unul din părinții stilului neoromânesc, Petre Antonescu pentru prim-ministrul Marii Uniri, Ionel I.C. Brătianu.(Foto Alberto Groșescu)
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Iubesc în egală măsură și colțurile patriarhale, mai ales dacă prind un apus din ziua în care se scutură zarzării (Foto Alberto Groșescu)
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Revenind puțin la „vechi cunoștințe” pe care le vizitez primăvara, sper să vină ziua în care și unele din ele vor „înflori”: Casa Pompiliu Eliade, locuită abuziv și într-o stare avansată de degradare. (Foto Alberto Groșescu)
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Casa de ceremonie de secol XIX unde se țineau baluri și recepții doar pentru burghezia Capitalei, imobil situat vizavi de Biserica Sfinților, pe strada Dumitru Stăniloaie. (Foto Alberto Groșescu)
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Cred că vegetația poate transforma o stradă și te poate determina să îți faci drum să treci prin același loc de patru ori într-o zi, cum am făcut eu, a doua zi după ce am făcut fotografia asta, pe strada General Eremia Grigorescu. (Foto Alberto Groșescu)
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Și câteva exemple de curți uitate de timp, care au prins viață (Foto Alberto Groșescu)
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Altă curte uitată de timp, care a prins viață. (Foto Alberto Groșescu)
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Profitați de primăvară și ieșiți la o plimbare să vă cunoașteți orașul! (Foto Alberto Groșescu)
Te-ai oprit vreodată înainte să trimiți un mesaj, întrebându-te dacă ai scris corect? Ai ezitat între un ,,i’’ și doi, ai șters o propoziție pentru că nu mai știai unde trebuie pusă virgula sau ai reformulat o frază doar fiindcă nu aveai încredere că respectă regulile limbii române? Dacă astfel de situații au devenit obișnuite, este firesc să ne întrebăm cât de mult contează gramatica și ce se întâmplă atunci când școala încetează să o mai predea sistematic.
Andreea și Mihnea au o viață împlinită: 42 și 44 de ani, un copil de 10 ani, un credit pentru casă și cariere stabile. Fac tot ce ține de prevenție - nu lipsesc de la controalele medicale periodice, își fac analizele recomandate și încearcă să păstreze un stil de viață echilibrat. Cu câțiva ani în urmă au încheiat și o asigurare privată de sănătate cu acoperire internațională, convinși că e genul de decizie la care speri să nu fii nevoit să apelezi vreodată. Foto: Profimedia
Lunea trecută, am avut cea mai înspăimântătoare experiență din ultimii ani. Ba chiar aș putea spune că a fost cea mai cea din toată viața. Un cutremur de 7,4 grade pe scara Richter.
Președintele de la acea vreme, Traian Băsescu, spunea că discuția pornise greșit - se vorbea despre regiuni, guvernatori de regiuni, dar nu se dezbătea despre comasarea comunelor, despre administrații care nu se susțineau financiar și trăiau numai din bani de la centru, ca să achite nișe lefuri ale unor politicieni (primari și consilieri locali) și funcționari. Existau politicieni care își exprimau temeri legate de regiunea cu județele în care populația majoritară nu este de etnie română. Județele care să fie considerate „capitalele” acestor regiuni i-au făcut pe mulți să se încaiere: care merită mai mult, Brașov sau Sibiu, de exemplu?
Pe chestiunea cu primarul Timișoarei nu am fost întrebat, dar o spun: CCR nu are voie să zică faptul că o lege poate întrerupe un mandat în curs al unui primar, cât timp acea lege introduce o condiție în plus care nu exista la data validării primarului. foto: Inquam Photos / George Călin
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.