Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio
Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.
Bucureștiul meu ascuns: i-am făcut 300.000 de fotografii
De câțiva ani mă plimb aproape zilnic prin București, prin cartierele lui istorice, timp în care am adunat mai bine de 300.000 de fotografii. Mi-am dat seama că ceea ce caut este să înțeleg orașul ăsta de care m-am agățat și care nu mă lasă și pe care nu vreau să îl las.
Am constatat că dezordinea și haosul au și ele rolul lor în acest context și probabil că cele mai plăcute experiențe sunt descoperirile surprinzătoare din zonele în care se suprapun mai multe straturi istorice și arhitecturale și unde contrastele ne relevă cât de dură este realitatea acestui oraș.
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Primăvara este un prilej să revăd unele locuri și colțișoare de care m-am atașat emoțional în ultimii ani, cum este acest exemplu, de pe Aleea Alexandru, fotografiat prima dată în 2015 și în fața căruia am revenit zilele trecute (Foto Alberto Groșescu)
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Îmi plac foarte mult clădirile neoromânești și caut mai ales casele care păstrează ornamentele originale de lemn, cu elemente tradiționale, cum este Casa Brătianu, proiectată de unul din părinții stilului neoromânesc, Petre Antonescu pentru prim-ministrul Marii Uniri, Ionel I.C. Brătianu.(Foto Alberto Groșescu)
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Iubesc în egală măsură și colțurile patriarhale, mai ales dacă prind un apus din ziua în care se scutură zarzării (Foto Alberto Groșescu)
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Revenind puțin la „vechi cunoștințe” pe care le vizitez primăvara, sper să vină ziua în care și unele din ele vor „înflori”: Casa Pompiliu Eliade, locuită abuziv și într-o stare avansată de degradare. (Foto Alberto Groșescu)
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Casa de ceremonie de secol XIX unde se țineau baluri și recepții doar pentru burghezia Capitalei, imobil situat vizavi de Biserica Sfinților, pe strada Dumitru Stăniloaie. (Foto Alberto Groșescu)
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Cred că vegetația poate transforma o stradă și te poate determina să îți faci drum să treci prin același loc de patru ori într-o zi, cum am făcut eu, a doua zi după ce am făcut fotografia asta, pe strada General Eremia Grigorescu. (Foto Alberto Groșescu)
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Și câteva exemple de curți uitate de timp, care au prins viață (Foto Alberto Groșescu)
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Altă curte uitată de timp, care a prins viață. (Foto Alberto Groșescu)
Sursa: (Foto Alberto Groșescu)
Profitați de primăvară și ieșiți la o plimbare să vă cunoașteți orașul! (Foto Alberto Groșescu)
Nu au plecat pentru un vis, ci pentru o soluție. Și au ajuns să trăiască între două lumi, fără să se simtă complet acasă în niciuna. Pentru milioane de români, Italia a însemnat o șansă la un trai mai bun și stabilitate. Dar în spatele acestor câștiguri stau ani departe de familie și dorul de casă. foto: Profimedia
Gazzetta dello Sport, unul dintre cele mai cunoscute ziare de sport din lume, dedică un editorial emoționant memoriei lui Mircea Lucescu, care a antrenat nu mai puțin de 4 echipe în Italia: Pisa, Brescia, Reggiana și Inter Milano.
Există o diferență fundamentală între a descoperi un cancer la timp și a-l descoperi târziu. Studiile arată că până la jumătate dintre cazurile de cancer pot fi prevenite sau tratate cu succes dacă sunt depistate în stadii incipiente. În cazul cancerului pulmonar, de exemplu, diagnosticul precoce poate crește șansele de supraviețuire de peste trei ori.
Între august 2022 și mai 2025, un profesor de fizică a reușit o performanță care aparține de obicei marilor trupe de stadion: a vândut 369.297 de bilete pentru un turneu dedicat explorării spațiului. Brian Cox, unul dintre cei mai eficienți popularizatori ai științei, a confirmat oficial că revine în România pe 22 septembrie 2026, la Sala Palatului, cu noul său spectacol live, „Emergence”.
Președintele Dan și-a început discursul de astă-seară, în fața presei, cu o logicăreală tâmpă, însoțită de hlizeala pe care o credeam dispărută: cică Giovanni Falcone, dacă ar veni să candideze la șefia unui Parchet de la noi, ar trebui să-și depună dosarul la ministrul Justiției (a zis cineva că nu?) și „Giovanni Falcone nu e pesedist”. Dar cine a zis că este? Ce caută în propoziție Falcone? Problema e că ministrul Justiției este pesedist, plagiator, executant întocmai și la timp al poruncilor Partidului!
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.