(Foto: gov.ro)
Bugetul unei țări este tot mai mult o construcție contabilă de formă, lipsită de fond. Este adevărat că cel puțin teoretic, alocările globale către anumite destinații (armată, asigurări sociale, investiții, sănătate, etc) spun în principiu ce orientare are guvernul și clasa politică majoritară: liberală ori social democrată - deși vorbim demult despre o „încețosare” chiar și a acestor concepte. De asemenea, bugetul ne lasă să înțelegem unde va „apăsa” guvernul din punct de vedere al resurselor: pe colectarea taxelor, pe majorări de taxe, ori pe creștere economică.
În realitate, în multe cazuri partidele aflate la guvernare privesc bugetul doar ca pe un sac, care trebuie cumva umplut de firmele private și angajații lor, astfel încât ei să-și poată onora promisiunile electorale și în același timp să nu nu-și supere partenerii externi. Iar atunci când calculele privind adâncimea sacului „dau cu virgulă”, indicatorii sunt „ajustați” pentru a înscrie cifrele în constrângerile existente. Cel mai ușor este de jonglat, în faza de construcție bugetară, cu inflația, cursul de schimb și creșterea economică. Fiind valori ce se referă la viitor, deci incerte, guvernul poate alege cea mai convenabilă prognoză dintre cele oferite de băncile internaționale, UE, FMI, BNR, băncile comerciale din România, sau instituțiile guvernamentale cu rol de prognoză ori statistică.
În faza de ajustare la realitate (de obicei atunci când veniturile bugetare nu corespund nevoilor sau promisiunilor făcute) încep tăierile de la rectificările bugetare: din investiții (întotdeauna prima victimă și cea mai ușor de sacrificat) apoi în domeniile unde beneficiarii fondurilor țipă cel mai puțin (educație, sănătate). Dacă tot nu ies calculele, se trece la „varianta atomică: serviciile publice sau lucrările private decontate de la bugetul de stat nu sunt facturate în cadrul anului respectiv, ci sunt „amânate” pentru bugetul aferent anului următor, deși efectuate de firmele prestatoare în anul curent...
Pentru moment, suntem la faza de jonglare cu cifrele macro, dificil de atacat așa cum am precizat mai sus. Oricât de departe de valorile estimate de organismele specializate, guvernul poate oricând spune că eventualele „discrepanțe” vor fi reglate la rectificările bugetare - prin tăieri sau cum amuzant, dar spectaculos s-au exprimat oficialii în ultimul timp, prin „majorări negative”. Probabil cursul mediu al leului va fi mai aproape de 4,75 pentru un euro în 2018, iar inflația către 3,5, dar din nou - în afara unor valori aberante, guvernul își poate baza prognozele pe orice nivel al acestor indicatori, orice critică fiind mai degrabă sterilă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.