Deși nu avem ochii oblici și nici fusul orar diferit, între Republica Moldova și România s-au așezat, de-a lungul zecilor de ani, o serie de diferențe culturale și de obiceiuri care merită a fi cunoscute. Nu văd ceva rău în existența lor, dar văd un bine mai mare, dacă le-am ști și înțelege.
Și pentru că se apropie sărbătorile de iarnă, am tot întrebat, pe la Chișinău, cum se petrec aceste evenimente, ce e comun și ce e diferit. Asemeni diferențelor de limbaj, însă, obiceiurile din această perioadă diferă, nu doar între București și Chișinău, ci sunt percepute distinct și dacă stai de vorbă cu persoane din zone diferite ale Republicii Moldova.
Sigur, toate evenimentele de peste Prut se trăiesc cu pasiune, asta am văzut live și e bine știut și în România. Acum ceva vreme a fost Ziua orașului Chișinău. Toată ziua am avut senzația că e sărbătoarea națională și toată seara/noaptea am crezut că e Revelionul. Multă lume veselă și petrecăreață, mult fum de la grătare, mult vin în butoaie și dulciuri de toate soiurile pe tarabe. Multe artificii. Dar acestea se pot auzi/vedea în fiecare weekend de la nunțile din oraș. O hărmălaie generală plină de energie pozitivă.
Recent, România a pus ghetele și ghetuțele la geam pentru Moș Nicolae. Moldova le pune abia pe 19 decembrie. Mulți din țara vecină încă îi mai spun Moș Gerilă. Dacă vă mai amintiți, și sărbătorile din București au avut parte de influențe. Întâi, de o încercare de sovietizare, o parte din generații fiind oarecum bântuite de același Moș Gerilă, și apoi de o occidentalizare care, din păcate, și ea a pus accentul, mai puțin pe dimensiunea spirituală a momentului nașterii Domnului și mai mult pe spectacolul ușor de marketizat - reprezentat de perioada cadourilor. În orice caz, Moș Gerilă încă există în Moldova. El apare și sub formă de desene animate din vremea sovietică, la tv.
În Moldova, Moș Nicolae se sărbătorește, odată cu sărbătoarea religioasă de rit vechi - Sfântul Nicolae. Acest sfânt este cel care, în percepția comună, îndeplinește dorințele, motiv pentru care, prin bisericile din Chișinău, Sf. Nicolae e al doilea ca număr de lumânări aprinse sub icoanele sale, pe locul unu, firește, aflându-se garantul vieții de apoi, Isus Hristos. Deci like-uri aprinse pentru dorințe împlinite.
Alte obiceiuri sunt însă mai amestecate, cum ar fi cele de Crăciun. O primă constatare: dacă aș fi Moș Crăciun sau copil gata să-i spună o poezie Moșului, aș fi un pic nelămurit în privința momentului. Asta pentru că, deși există două sărbători care s-ar numi „Crăciun” și au caracter religios ortodox, una pe rit nou (25 decembrie) și una pe rit vechi, având ca rădăcini spațiul slav (7 ianuarie), se întâmplă ceva neobișnuit: la ambele, Moșul chiulește deliberat. Sigur, există familii care respectă și obiceiurile pe care le vezi la București, dar nu în proporție majoritară. Așadar, Moș Crăciun nu vine la cele două nașteri ale Domnului, ci vine de Revelionul pe rit nou (seara din 31 decembrie) sau, dacă nu apare fizic, lasă cadourile sub brad. Practic, la această dată se împodobește și bradul. În aceste condiții, “O, brad frumos”” și „Moș Crăciun cu plete d-albe...” sunt cântece colege de sărbătoare cu „Astăzi anul se-nnoiește!”.
În Moldova, în afara faptului că poți sta la masa de Revelion cu Moș Crăciun, pe 31 ianuarie, mai există o diferență. În aceeași seară de Revelion sunt două „cumpene între ani”. Cei mai mulți dintre moldoveni ciocnesc șampania și își spun „La mulți ani!” și de ora Chișinăului, și de ora Moscovei. E ca și cum s-ar cânta de două ori: „Cine-i născut în ianuaaaarie....hai sus”! Vă dați seama că astfel se produce și de două ori mai multă veselie.
Și în România se poartă să-ți pui dorințe la miezul nopții, însă unii moldoveni le scriu pe o hârtiuță, căreia îi dau foc și dau pe gât un pic de cenușă pusă direct în șampanie. Hei, are voie să ridice din sprânceană doar cine nu și-a pus un puf de păpădie în sân, sau cine nu a ghicit vreodată pe ce obraz este geana ori sprânceana!
Când vine vorba de dorințe și proiecte pentru noul an, moldovenii sunt mai norocoși. Dacă nu te-ai lăsat de fumat, nu te-ai apucat de slăbit, sau nu ai cerut-o în căsătorie de la 1 ianuarie, poți să-ți mai dai un răgaz până pe 14 ianuarie, când se petrece Revelionul pe stil vechi.
Tot pe 31 ianuarie, mulți bărbați au deprins obiceiul rusesc și se relaxează și se reculeg înaintea trecerii într-un nou an prin câteva ore la saună. Aici se bea bere sau șampanie, după posibilități, se fac masaje cu crengi și dușuri reci, dacă e zăpadă se și bagă în zăpadă, sau chiar se mănâncă zăpadă. Totul cu rol de așa numită detoxifiere corporală și mentală. E drept că sunt saune unde se zvonește că nu doar pentru partea cu crengile se duc bărbații.
În plus, din cauza amestecului de sărbători, Revelionul pe rit nou reprezintă o pauză de o zi, pe care oamenii o fac, apoi continuă să țină postul Crăciunului până la sărbătoarea pe rit vechi (din 7 ianuarie).
În schimb, Revelionul pe rit vechi este mai degrabă dedicat pentru sărbătorirea Sfântului Vasile, care pe rit nou este pe 1 ianuarie. Este adevărat, însă, că Revelionul pe stil vechi (14 ianuarie) este marcat în special de bătrânii de la țară, ca sărbătoare religioasă, și de tinerii de la orașe în sens laic (de fapt, ei se folosesc de prilej pentru a mai da o petrecere). Nu e perceput ca o „cumpănă între ani” și nu se face numărătoare inversă.
Mai sunt și evenimente care nu s-ar putea repeta cu ușurință, cum ar fi sacrificarea porcilor de Ignat. Ele au loc tot pe stil vechi (2 ianuarie).
În altă ordine de idei, sărbătorile de iarnă (Crăciunul și Revelionul) reflectă, în mare parte, o dualitate culturală a societății moldovenești. Pe de o parte, există un filon național, marcat de tradițiile specifice sărbătorilor de iarnă (Uratul și Semănatul de Revelion, respectiv colindatul de Crăciun). Pe de altă parte, există și elemente de conexiune cu spațiul slav. Totuși, după 1991, o parte din copiii rusofoni de la orașe au început să meargă și ei cu uratul și semănatul. Dovadă că ludicul și ingenuitatea nu știu nici geopolitică, nici diferențele din calendarele ortodoxe.
Dincolo de orice prejudecată, sărbătorile de iarnă rămân și în Moldova expresia unei societăți multiculturale, dar reflectă și o nevoie a conturării mai puternice a valorilor
• În materie de divertisment, și Moldova are un film care se repetă anual de sărbători. Nu e Home Alone I sau II, ci o comedie clasică, din perioada sovietică semnată Eldar Riazanov - cu denumirea occidentală – „Ironia sorții” (titlul în rusă este, de fapt, o urare uzuală la ieșirea de la sauna de Revelion – tradus, mot a mot, ar însemna „aburi ușori”). Emisiunea de divertisment cea mai îndrăgită este una în care apar cele mai importante vedete, fiind implicate în diverse scenete și momente muzicale.
• Nu e mai puțin adevărat că, în ultima perioadă, ca și la noi, și în Republica Moldova au început să penetreze sărbătorile/conceptele de marketing occidentale (Halloween, Valentine’s Day). În cazul lor nu sunt diferențe majore. Sunt preluate pur și simplu.
În prezent, sărbătorile de iarnă sunt un prilej pentru moldoveni de a petrece de mai multe ori. Nu e ușor. Două sărbători de Crăciun, două revelioane, dacă ești chefliu și mai cosmopolit, poți chiar să ai și mai multe petreceri onomastice.
Dincolo de orice prejudecată, sărbătorile de iarnă rămân și în Moldova expresia unei societăți multiculturale, dar reflectă și o nevoie a conturării mai puternice a valorilor (perioada comunistă le-a estompat pe cele tradiționale, iar perioada de după independență nu a reușit să impună reguli care să le prezerve, mai bine, pe cele specifice spațiului național). Asta duce, în mod paradoxal, la o fragmentare a însuși felului în care sunt precepute și petrecute sărbătorile de iarnă – fie mai cosmopolit, cu influență rusească, sau occidentală, fie tradițional, cu respectarea tradițiiilor deprinse de la strămoși.
Nu e o dramă că există mai multe abordări, poate însă ar putea fi frustrant, cel mult pentru copii. Ei pot înțelege mai greu de ce nu se distrează în același timp, de sărbători relativ asemănătoare. E drept că nici în Moldova, nici în România nu mai sunt vremurile acelea cu prejudecăți majore, în care copiii de religii diferite nu erau lăsați să se joace împreună.
Și cred că norocul vine din faptul că ludicul transcende datele calendarului și simbolurile. El unește gândurile și emoțiile. Iar copiii reușesc, cu siguranță, să se lase pătrunși total de spiritul sărbătorilor, oricât de diferite ar fi ele.
Vă îndemn să încercați și voi această stare! Sărbători tihnite!
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.