Foto: Inquam Photos / George Călin
Recent am citit despre regimul aristocratic al consumatorilor de cafea din ierarhia Bisericii Ortodoxe Române. Conform opiniei lui Gheorghe Florescu, „cel mai cunoscut cafegiu din București”, există un fel de cafea numită cafeaua Divină, consumată cu savoare atât de patriarhul Daniel, cât și de anumiți stareți și arhimandriți, precum cel de la Putna, numit Melchisedec, un personaj destul de controversat.
Spre deosebire de prostimea credincioasă și umilă, unii ierarhi și mai nou IT-iștii consumă „un melanj de trei cafele intens aromatizat, cu gust plin și armonios, cu o notă vag exotică și tărie moderată”, adică ceea ce realizează acea cafea Divină care se vinde cu 46 lei /100 grame. Lumea mică, însă, consumă cafeaua robusta, care este cafeaua Diavolului, dar unii din aristocrația ecleziastică consumă cafeaua lui Dumnezeu care este cafeaua arabica. Mai pe scurt, la înălțimea princiară a unor ierarhi există un cerc divin care păstorește o mulțime alocată Diavolului. Ar trebui, cu alte cuvinte, să ne asumăm această fatalitate de castă și să subscriem la această aristocrație ecleziastică.
La sindrofiile rafinate de la mănăstirea Putna se bea, de asemenea, cafeaua Divină, conform protocolului, iar de digestia ușoară și rafinată a comesenilor s-a ocupat un „vicar patriarhal”.
Afirmațiile lui Gheorghe Florescu pot fi asociate unui marketing al propriei afaceri, dar consumul boieresc de cafea de către anumiți ierarhi bisericești vine în linia mașinilor luxoase, ceasurilor scumpe și a altor gadgeturi la fel de scumpe deținute de aceștia. De altfel, așa a fost întotdeauna în istoria noastră, dar aceste excese aristocratice ar trebui să fie discrete, neafișate deșănțat în spațiul public. Cu ce ar fi mai prejos celebrissimul arhiepiscop de Constanța dacă nu și-ar etala aristocratismul, care este de extracție țărănească și moldovenească din lumea mică și nevoiașă, dacă nu s-ar plimba în mod ostentativ cu o caleașcă boierească. Sau care ar fi pierderea de imagine a starețului Melchisedec de la Putna dacă ar coborî din infatuarea agapelor aristocratice, care, fie spus, atrag și o serie de personalități laice. Este condamnabil, dezgustător și urât, iar „urâtul este o erezie”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Oare fundurile domniilor lor ecleziastice nu ar încăpea într-o Dacie, fie ea și un Duster Hybrid?
În ceea ce privește cafeaua, au și domniile lor, prea sfinte, gusturi. Preferă, bineînțeles, arabica, cu o aromă și un gust mult mai bun decât robusta. Adică, mai plăcut, mai aromat, deși arabica are o rezonanță cu iz musulman. Ok, gusturile nu se discută. Cafeaua, și dacă ar prepara-o dracul, dacă e bună, e bună!
În fond, aceeași tendință de confort, de stare de bine și de plăceri o regăsim și la cler, și la credincioși, ca și la atei. Plăcerea e un dat natural al speciei. Între abstinență și hedonism există însă o mie și una de nuanțe ale bunului simț.
Catolicii, baptiștii, penticostalii sau musulmanii, nu beau cafea?
Ce articol de doi bani, consumator inutil de timp pentru cel care-l citește.
Și de câțiva ani încoace, mulți, chiar atei fiind ne cam saturam de prostiile voastre.
Țara arde, și presa (care presează aiurea) se piaptănă...
Sau "Whatabout".
Articolul atinge, destul de grosier, o temă care totuși e de interes pentru majoritatea ortodoxă, asta ca să răspund într-un fel la întrebarea cu ortodocșii. Și mai e și (un alt fel de) publicitate pentru don Florescu.