Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Câinii pleacă dintre noi tot așa cum își fac apariția în viețile noastre: cu iubire

câine bătrăn - Credit: Colleen Ashley / Alamy / Profimedia

foto: Colleen Ashley / Alamy / Profimedia

De ceva timp, mergea mai greu, făcea eforturi să se țină după ei, peste tot prin curte. E greu să îți dai seama când un câine are dureri mari. Câinii îndură, nu sunt ca oamenii. Când sunt bolnavi, nu mai râd, nu mai au sclipirea aia jucăușă în ochi. Stau triști, dar nu se plâng.

Doctorul a venit să îi facă injecțiile, iar el a suportat liniștit chinul.

Seara, bunicul și bunica au terminat treaba în curte și el s-a luat după ei ca de obicei, ca să îi aștepte dimineața întins pe covorașul de la intrare. Nu mai vedea bine, mai mult le auzea pașii și vocile.

Îl așteptau să vină și el, ca să nu-l lase singur.

- Hai, copile, hai cu tata. Încet, hai spre casă, așa.

Dimineața a căzut între tufele de trandafiri de lângă casă.

Nu se mai putea ridica. Abia mai respira. Îl căuta cu privirea pe bunicul, ca nu cumva plece afară din curte fără el. E datoria lui să stea lângă bunicul și să plece amândoi cu treabă, ca în fiecare zi.

- Te așază tata aici, pe covorașul tău, i-a șoptit bătrânul, în genunchi, cu ochii în lacrimi.

L-a luat în brațe, l-a așezat pe păturică și a dat să plece ca să îi aducă niște apă.

A crezut că bunicul iese din curte. Cu ultimele puteri, s-a ridicat pe picioarele care nu îl mai ascultau, a făcut doi pași împleticiți și s-a prăbușit din nou. Bunicul s-a repezit să îl ia în brațe, ca pe un copil mic.

- Măi, bleguțule, stai aici, vine tata la tine, nu plec nicăieri, stăm aici amândoi, copilul lui tata.

Bunicul și-a șters lacrimile și i-a surprins privirea cățelului. Avea din nou steluța aceea jucăușă în ochi, era fericit că stăteau amândoi împreună. Totul era bine, era alături de omul pe care îl diviniza, acum era fericit.

A dat încet din codiță, a oftat din adâncul sufletului mare de cățel, și-a așezat încet capul în mâinile bunicului, apoi a închis ochii.

Se auzeau vrăbiile ciripind peste suspinele oprite de lacrimi. Bătrânul îi mângâia blănița blondă, în care se jucau deja primele raze ale soarelui blând de dimineață.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Minunată porție de suflet. Mulțumesc.
    • Like 2


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
sound-bars icon