Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Câinii pleacă dintre noi tot așa cum își fac apariția în viețile noastre: cu iubire

câine bătrăn - Credit: Colleen Ashley / Alamy / Profimedia

foto: Colleen Ashley / Alamy / Profimedia

De ceva timp, mergea mai greu, făcea eforturi să se țină după ei, peste tot prin curte. E greu să îți dai seama când un câine are dureri mari. Câinii îndură, nu sunt ca oamenii. Când sunt bolnavi, nu mai râd, nu mai au sclipirea aia jucăușă în ochi. Stau triști, dar nu se plâng.

Doctorul a venit să îi facă injecțiile, iar el a suportat liniștit chinul.

Seara, bunicul și bunica au terminat treaba în curte și el s-a luat după ei ca de obicei, ca să îi aștepte dimineața întins pe covorașul de la intrare. Nu mai vedea bine, mai mult le auzea pașii și vocile.

Îl așteptau să vină și el, ca să nu-l lase singur.

- Hai, copile, hai cu tata. Încet, hai spre casă, așa.

Dimineața a căzut între tufele de trandafiri de lângă casă.

Nu se mai putea ridica. Abia mai respira. Îl căuta cu privirea pe bunicul, ca nu cumva plece afară din curte fără el. E datoria lui să stea lângă bunicul și să plece amândoi cu treabă, ca în fiecare zi.

- Te așază tata aici, pe covorașul tău, i-a șoptit bătrânul, în genunchi, cu ochii în lacrimi.

L-a luat în brațe, l-a așezat pe păturică și a dat să plece ca să îi aducă niște apă.

A crezut că bunicul iese din curte. Cu ultimele puteri, s-a ridicat pe picioarele care nu îl mai ascultau, a făcut doi pași împleticiți și s-a prăbușit din nou. Bunicul s-a repezit să îl ia în brațe, ca pe un copil mic.

- Măi, bleguțule, stai aici, vine tata la tine, nu plec nicăieri, stăm aici amândoi, copilul lui tata.

Bunicul și-a șters lacrimile și i-a surprins privirea cățelului. Avea din nou steluța aceea jucăușă în ochi, era fericit că stăteau amândoi împreună. Totul era bine, era alături de omul pe care îl diviniza, acum era fericit.

A dat încet din codiță, a oftat din adâncul sufletului mare de cățel, și-a așezat încet capul în mâinile bunicului, apoi a închis ochii.

Se auzeau vrăbiile ciripind peste suspinele oprite de lacrimi. Bătrânul îi mângâia blănița blondă, în care se jucau deja primele raze ale soarelui blând de dimineață.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Minunată porție de suflet. Mulțumesc.
    • Like 2


Îți recomandăm

Dincolo de priză_episodul II

Ar trebui să tratăm bugetul statului nu ca pe o noțiune abstractă, ci ca pe un buzunar mai mare al tuturor. Ceea ce aparent ne ajută portofelele- pentru că pare gratuit sau la un preț mai mic prin intervenția statului- are în spate costuri ascunse și efecte întârziate. În cele din urmă, să nu uităm: factura cea mare trebuie plătită. Acestea sunt câteva concluzii personale după o discuție foarte interesantă.

Citește mai mult

sursa foto: arhiva personala Andreia Mitrea

Îmi aduc aminte primul 4 iulie pe care l-am sărbătorit pe pajiștea din Washington, DC. În jurul meu erau oameni de toate culorile, națiile și religiile. Mi s-a părut Raiul pe pământ, un loc cu armonie pentru oameni aparent diferiți, dar uniți printr-o umanitate comună. Am devenit un alt om după ce am stat un an în America.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

2.000 de ani greșeala generării spontanee a vieții din neviu, a lui Aristotel, a făcut legea. Ilustrul filosof n-a încercat niciodată s-o probeze experimental, cu bucăți de carne putrezită sau fecale și vase închise și deschise. A făcut asta Francesco Redi în 1668. Apoi, Lazzaro Spallanzani a folosit bulionul. Finalmente, Louis Pasteur a pecetluit principiul omne vivum ex vivo (tot ce e viu provine din viu).

Citește mai mult
sound-bars icon