Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Câinii pleacă dintre noi tot așa cum își fac apariția în viețile noastre: cu iubire

câine bătrăn - Credit: Colleen Ashley / Alamy / Profimedia

foto: Colleen Ashley / Alamy / Profimedia

De ceva timp, mergea mai greu, făcea eforturi să se țină după ei, peste tot prin curte. E greu să îți dai seama când un câine are dureri mari. Câinii îndură, nu sunt ca oamenii. Când sunt bolnavi, nu mai râd, nu mai au sclipirea aia jucăușă în ochi. Stau triști, dar nu se plâng.

Doctorul a venit să îi facă injecțiile, iar el a suportat liniștit chinul.

Seara, bunicul și bunica au terminat treaba în curte și el s-a luat după ei ca de obicei, ca să îi aștepte dimineața întins pe covorașul de la intrare. Nu mai vedea bine, mai mult le auzea pașii și vocile.

Îl așteptau să vină și el, ca să nu-l lase singur.

- Hai, copile, hai cu tata. Încet, hai spre casă, așa.

Dimineața a căzut între tufele de trandafiri de lângă casă.

Nu se mai putea ridica. Abia mai respira. Îl căuta cu privirea pe bunicul, ca nu cumva plece afară din curte fără el. E datoria lui să stea lângă bunicul și să plece amândoi cu treabă, ca în fiecare zi.

- Te așază tata aici, pe covorașul tău, i-a șoptit bătrânul, în genunchi, cu ochii în lacrimi.

L-a luat în brațe, l-a așezat pe păturică și a dat să plece ca să îi aducă niște apă.

A crezut că bunicul iese din curte. Cu ultimele puteri, s-a ridicat pe picioarele care nu îl mai ascultau, a făcut doi pași împleticiți și s-a prăbușit din nou. Bunicul s-a repezit să îl ia în brațe, ca pe un copil mic.

- Măi, bleguțule, stai aici, vine tata la tine, nu plec nicăieri, stăm aici amândoi, copilul lui tata.

Bunicul și-a șters lacrimile și i-a surprins privirea cățelului. Avea din nou steluța aceea jucăușă în ochi, era fericit că stăteau amândoi împreună. Totul era bine, era alături de omul pe care îl diviniza, acum era fericit.

A dat încet din codiță, a oftat din adâncul sufletului mare de cățel, și-a așezat încet capul în mâinile bunicului, apoi a închis ochii.

Se auzeau vrăbiile ciripind peste suspinele oprite de lacrimi. Bătrânul îi mângâia blănița blondă, în care se jucau deja primele raze ale soarelui blând de dimineață.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Minunată porție de suflet. Mulțumesc.
    • Like 2


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult
sound-bars icon