foto: Inquam Photos / Dana Coțovanu
1 Decembrie ar trebui să fie acea zi rară în care România respiră la unison. O zi în care, măcar pentru câteva ore, zgomotul politic se retrage, iar în locul lui rămâne un fel de liniște luminoasă, în care ne amintim de sacrificiul celor care au făcut posibilă Unirea. O zi care nu aparține partidelor, taberelor, liderilor cu aplauze înregistrate, ci fiecărui cetățean cu mâinile în buzunar și ochii spre steag.
Anul acesta, însă, în Alba Iulia, atmosfera a fost deturnată. Așa-zișii „suveraniști”, împărțiți în două alaiuri, unul în jurul lui Călin Georgescu, altul în jurul lui George Simion, au transformat o ceremonie națională într-o competiție de volume. Două procesiuni paralele, două tribune ale propriei glorii.
Și, peste toate, scandările: „Călin, te iubim!”, repetate cu o ardoare care amintește mai degrabă de parodii politice ale secolului XX decât de sobrietatea unei zile naționale.
1 Decembrie ar trebui să fie despre respect, demnitate și comemorarea unui moment care ne unește ca națiune. Despre memoria celor care au murit pentru o idee, nu despre loialități față de lideri efemeri.
foto: Inquam Photos / Dana Coțovanu
Dar la Alba Iulia, solemnitatea a fost împinsă la margine. În locul ei s-a instalat o gălăgie organizată, o coregrafie de lozinci, o atmosferă care a semănat mai mult cu o lansare de campanie decât cu o zi de reculegere.
Este deopotrivă trist și revoltător că un loc încărcat de atâta simbolism a fost folosit ca scenă electorală. Nu pentru prima dată, dar cu atât mai grav cu cât devine un obicei.
Patriotismul autentic nu are nevoie de portavoce.
Nici de lideri care cer confirmări afective.
Nici de marșuri paralele care se bat pentru supremația vizuală.
1 Decembrie nu este o ocazie pentru influență politică. Nu este o rampă pentru mesaje identitare stridente. Nu este un prilej pentru a clama superioritatea morală a unei tabere asupra alteia.
Este o zi care nu poate fi confiscată.
Nu poate fi „rebranduită”.
Nu poate fi folosită ca suport de afiș.
Orice încercare de a transforma Ziua Națională într-o anexă de campanie jignește memoria celor care au făcut Unirea.
foto: Inquam Photos / Dana Coțovanu
Ceea ce s-a întâmplat pe 1 decembrie în Cetate nu reprezintă spiritul Unirii. Este de fapt exact opusul lui.
Unirea a fost despre curajul de a lăsa diferențele deoparte.
Despre capacitatea de a pune comunitatea mai presus de orgoliu.
Despre ideea unei Românii care se construiește, nu se strigă.
La Alba Iulia nu a fost nici construcție, nici comunitate. Doar zgomot și competiție între două alaiuri care s-au comportat ca și cum ar avea în proprietate exclusivă simbolurile naționale.
Zilele noastre importante nu pot fi reduse la niște fonograme politice.
Nu putem lăsa această deturnare să devină normă.
Nu putem accepta o Românie unde patriotismul este confundat cu înscrierea într-o galerie de lideri.
1 Decembrie este o zi care trebuie respectată.
O zi care cere decență, nu spectacol.
O zi care trebuie să rămână a tuturor, nu a celor care strigă cel mai tare.
România nu este un alai politic.
Nu este un însemn electoral.
Nu este un afisaj pentru loialități personale.
România este o memorie comună, construită prin sacrificiu și speranță.
Iar această memorie merită liniștea și demnitatea pe care le-am pierdut, din păcate, la Alba Iulia.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Am retrăit atmosfera din decembrie 1990, când, la fel ca acum, manifestanţii aduşi cu autocarele de Iliescu şi Roman, l-au huiduit pe Corneliu Coposu. Se pare că istoria se repetă iar o parte din români nu învaţă nimic din ea.....iar asta spune multe!