Simţind că sfârşitul său e tot mai aproape, generaţia actuală de politicieni pregăteşte un ultim mare tertip care să-i garanteze supravieţuirea. Dacă presiunea publică obligă partidele să ia măsuri disciplinare împotriva candidaţilor cu probleme în justiţie, aceştia încep lupta pe cont propriu şi vor apela la un instrument care a mai fost folosit sporadic, în trecut, de către anumiţi politicieni: candidaturile independente.
Paradoxal, succesul unui candidat independent reprezintă, într-o societate stabilă instituţional, un plus pentru sănătatea jocului electoral. În România însă, reprezintă un simulacru.
La fel cum în învăţământ doctoratul a ajuns să fie un motiv de suspiciune, intrarea în cursă a unui independent cu trecut de membru de partid constituie o uriaşă scamatorie pusă la cale de aleşii cu dosare pe rol.
Însă mulţi dintre aleşii care ştiu sau suspectează că nu vor mai avea susţinerea conducerii vor ataca cu ultima armă pe care o mai au: demisia din partid şi o candidatură independentă. Astfel, grupul primarilor sau preşedinţilor de CJ deranjaţi de criteriile de eligibilitate ale partidelor vor urma unicul drum care le poate asigura menţinerea în funcţii.
Profitând de etapa de regrupare a partidelor importante, aceştia vor începe o bătălie acerbă chiar cu formaţiunile din care fac parte. Ne putem aştepta la multe repoziţionări de moment şi chiar la acuzaţii de trădare. Însă mulţi dintre aleşii care ştiu sau suspectează că nu vor mai avea susţinerea conducerii vor ataca cu ultima armă pe care o mai au: demisia din partid şi o candidatură independentă. Astfel, grupul primarilor sau preşedinţilor de CJ deranjaţi de criteriile de eligibilitate ale partidelor vor urma unicul drum care le poate asigura menţinerea în funcţii. O candidatură independentă. Riscul ca tactica lor să dea roade este însemnat şi cât se poate de real. Votanţii români au dovedit de prea multe ori că votează omul, şi nu formaţiunea, cu precădere la scrutinul local.
Metoda a mai fost urmată cu succes (cel mai de succes exemplu: candidatura lui Sorin Oprescu ca independent susținut de PSD), din considerente de imagine sau lupte interne. De data aceasta, va fi pusă în practică pentru a ocoli probleme etice sau chiar de natură juridică. Este un pariu împotriva înnoirii politice. Iar legitimitatea acestui tip de tactică stă în ştampila votantului.
Un semnal de alarmă către societatea civilă, observatori din presă, partide. Un cod etic al formaţiunilor politice nu este suficient. Infractorii pot reveni în funcţii. Şi nu e nevoie decât de o simplă foaie intitulată „Demisie”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.