Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Cancerul care pândește viața dăruită

Cristian Tudor Popescu---

Doctorul cu arginți Cîrstoiu nu dă dovadă de originalitate nici măcar în modul în care sare peste lege. Să-ți trimiți clienți la clinica personală, unde sunt plantați socrul și mama, folosind funcția de șef al unui spital de stat, și să-i taxezi pe urmă de le ies ochii, e de-a dreptul o tradiție strămoșească. Un mecanism fundamental de înavuțire în capitalismul de cumetrie: jecmănirea cetățenilor cu ajutorul statului. În comunism, asta se întâmpla potrivit legilor. În ce este acum la noi, se calcă legile într-o veselie, în același scop și cu rezultate mult mai lucrative.

Dacă Cîrstoiu n-ar fi ieșit la drumul Primăriei ca șarpele când îl doare capul, obiceiurile sale ar fi funcționat netulburate în culise, el rămânând marele Domdoctor al spitalului de stat. 

Exact pe dos au făcut două doamne, Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu: fără să ceară vreun ban de la buget, doar din sponsorizări și donații de la oameni, au construit în curtea spitalului de stat Marie Curie, pe un teren părăsit, un spital ultramodern, pentru copiii suferinzi de cancer. Deși terminat la cheie, nu s-a putut deschide vreme de săptămâni din pricina grijii ministrului Sănătății de a pune bețe-n roate până când se asigură că spitalul va fi înghițit cu totul de stat. Ca și Cîrstoiu, Rafila vrea să controleze inițiativa privată folosindu-și funcția bugetară.

Cancerul care amenință acum „Dăruiește Viață” este medicina de stat – mizeriile ei, Cîrstoiu gen, pot să-l facă de nerecunoscut. Doamnele Uscatu și Gheorghiu încearcă să prevină nenorocirea, dorind, firesc, să fie membre în Consiliul de Conducere al spitalului ca reprezentante ale sutelor de mii de cetățeni care au contribuit la ridicarea lui. Ceea ce autoritățile tergiversează cât pot.

cîrstoii și rafilii de o parte, Carmen și Oana de cealaltă, asta este povestea de 34 de ani a democrației originale românești, lăsată nouă moștenire de înaintezâmbitorul lui Cîrstoiu, Ion Iliescu. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult