Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cancerul care pândește viața dăruită

Cristian Tudor Popescu---

Doctorul cu arginți Cîrstoiu nu dă dovadă de originalitate nici măcar în modul în care sare peste lege. Să-ți trimiți clienți la clinica personală, unde sunt plantați socrul și mama, folosind funcția de șef al unui spital de stat, și să-i taxezi pe urmă de le ies ochii, e de-a dreptul o tradiție strămoșească. Un mecanism fundamental de înavuțire în capitalismul de cumetrie: jecmănirea cetățenilor cu ajutorul statului. În comunism, asta se întâmpla potrivit legilor. În ce este acum la noi, se calcă legile într-o veselie, în același scop și cu rezultate mult mai lucrative.

Dacă Cîrstoiu n-ar fi ieșit la drumul Primăriei ca șarpele când îl doare capul, obiceiurile sale ar fi funcționat netulburate în culise, el rămânând marele Domdoctor al spitalului de stat. 

Exact pe dos au făcut două doamne, Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu: fără să ceară vreun ban de la buget, doar din sponsorizări și donații de la oameni, au construit în curtea spitalului de stat Marie Curie, pe un teren părăsit, un spital ultramodern, pentru copiii suferinzi de cancer. Deși terminat la cheie, nu s-a putut deschide vreme de săptămâni din pricina grijii ministrului Sănătății de a pune bețe-n roate până când se asigură că spitalul va fi înghițit cu totul de stat. Ca și Cîrstoiu, Rafila vrea să controleze inițiativa privată folosindu-și funcția bugetară.

Cancerul care amenință acum „Dăruiește Viață” este medicina de stat – mizeriile ei, Cîrstoiu gen, pot să-l facă de nerecunoscut. Doamnele Uscatu și Gheorghiu încearcă să prevină nenorocirea, dorind, firesc, să fie membre în Consiliul de Conducere al spitalului ca reprezentante ale sutelor de mii de cetățeni care au contribuit la ridicarea lui. Ceea ce autoritățile tergiversează cât pot.

cîrstoii și rafilii de o parte, Carmen și Oana de cealaltă, asta este povestea de 34 de ani a democrației originale românești, lăsată nouă moștenire de înaintezâmbitorul lui Cîrstoiu, Ion Iliescu. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult