Foto: Getty Images
Cel mai șocat și trist lucru pe care l-am trăit în primul meu an în învățământ a fost atunci când am strigat catalogul și am aflat despre mai multe fete de școală generală, de la colegii lor, că au născut, unele fiind deja la al doilea copil sau sunt acum gravide.
Noi nu avem o lege care să-i pedepsească pe adulții care întrețin relații sexuale cu minore. În mediul rural unde am fost crescut bărbați de 30, 40 de ani se uită la fete de 13-15 ani și vorbesc obscen despre ele și spun că „ele și-o caută caută...”. Consideră că acești copii au discernământ și nu se gândesc pentru vreun moment la libidoșenia din ei. Iar alții se pare că trec și la fapte dacă e să ne uităm la tații copiilor pe care i-au născut multe adolescente în țara noastră. Cum e posibil să vorbim despre consimțământul oferit de o fetiță de 13 ani unui bărbat de 30 de ani? Ce părinte cu mintea limpede poate să fie de acord cu o asemenea relație?
Poziția Bisericii e clară și nu cred că o să se schimbe vreodată: feciorie până la căsătorie, acesta fiind „cel mai frumos cadou pe care soții pot să și-l facă reciproc” și „fidelitate până la moarte”. Actul sexual fiind expresia exterioară a legăturii celor doi soți. Cel mai propabil, creștinismul, cel ortodox mai mult ca sigur, o să promoveze până la sfârșitul său sau cel al lumii, abstinența în afara căsătoriei și o să interzică metodele contraceptive de orice fel.
Ca mult alte dispute, pornite de la creaționism vs. evoluționism, atunci când vezi viața ca fiind un cadou primit de la un Creator, nu ai voie să refuzi acest cadou. Adică, fără metode contraceptive, fără avort, fără sinucidere ș.a. Evoluționismul, în schimb, așa cum bine știm, permite intervenția omului asupra vieții, pentru că o consideră produsul unor întâmplări care ne-au adus aici: pornind de la bucăți de apă înghețată care se plimbau aiurea prin spațiu și la un moment dat au început să se strângă într-un bulgăre mare care este poziționat la distanța ideală față de o stea. Apoi, la un moment dat peștilor le-au crescut plămâni și până la urmă am apărut noi. Viața nefiind un dar de la un creator, atunci putem să intervenim noi cum vrem, după principii stabilite de-a lungul timpului. Diferența fiind atât de mare între cele două tabere, normal că sunt scoase furcile și topoarele în locul unui dialog.
E clar că abstinența te scapă și de boli și de sarcini nedorite și de multe alte probleme.
Dar...
Ce e evident și nici Biserica n-ar trebui să nege acest lucru e că accesul la pornografie al copiilor și adolescenților e la îndemâna tuturor pe micul ecran pe care îl țin toată ziua în mână. Mâncarea pe care o consumă de la câteva luni se joacă cu hormonii lor mai mult ca niciodată în istorie. Vârsta medie la care se căsătoresc europenii este acum de peste 30 de ani. Poate că Biserica, în teorie, nu vede nimic greșit în a-l încuraja pe un tânăr să rămână abstinent până la 30 și ceva de ani, când și-a terminat studiile, a căpătat experiență la locul de muncă, poate că are o mașină și potențialul de a plăti 30 de ani rate pentru o casă. Dar ce ne pot spune medicii și psihologii despre abstinența până la 30 de ani? Ce știe Biserica și nu știu medicii și psihologii și viceversa?
Biserica poate spune că ar trebui ca tinerii să încerce să se căsătorească mai devreme, în jurul vârstei de 20 de ani. Unde oricum, nu știu dacă poate afirma cineva că e ușor să ajungi abstinent. Și dacă te-ai căsătorit la 20 de ani, tot Biserica vine și-ți spune că nu ai voie să folosești metode contraceptive. Ce face în cazul acesta o studentă la medicină, de exemplu? Să te căsătorești la 20-23 de ani și să te împlinești profesional și să-ți crești copiii în siguranță nu e la îndemnă oricui, la fel și abstinența până la 30-33 de ani. Desigur că, nu e imposibil, dar câți sunt capabili să facă acest lucru din milioane de oameni?
Valorile creștine sunt greu de respectat, până la absurd, prin comparație cu valorile societății actuale. Clivajul e atât de mare încât vorbim, practic, de lumi diferite. În teorie, creștinismul propune o lume fericită, Împărăția lui Dumnezeu aici pe pământ, așa cum ne-a prezentat-o Mântuitorul. Dar câți dintre cei 86% care se declară creștini în țara noastră respectă valorile creștine? Câți dintre ei au familii care trăiesc la standardele propriei credințe, în așa mod încât să radieze fericirea din ei („sarea pământului” și „lumina lumii”) și să poată să fie dați exemplu celor care vor să-și întemeieze familii homosexuale, de exemplu?
Eșecul creștinului de a-și trăi viața potrivit propriei credințe l-a adus astăzi în situația de a-și pierde credibilitatea în fața celor care promovează valori diferite de ale lui. Viața fericită a creștinului ar trebui să fie exemplu pentru cei din jur, ca aceștia să vrea să-l urmeze. Hristos și-a dublat vorbele prin fapte, mulți creștini astăzi le spun altora să-și trăiască viața așa cum știu ei, în teorie, că ar trebui să și-o trăiască pe a lor.
Momentan suntem într-un punct în care cele două tabere nici măcar nu pot să plănuiască o dezbatare fără ceartă, pentru că există ură, stereotipuri și prejudecăți de ambele părți. Între timp, viața copiilor merge înainte, cu aceleași probleme.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Acei barbatii ar trebui sa fie obligati sa insemineze doar femei care au peste 35-40 de ani, si numai acelea care in prealabil s-au dovedit mai capabile decat barbatii. In acest fel, in sfarsit, vom avea un cuvant de spus in lupta impotriva sexulului dominant, care face rau societatii si uneori se nasc copii intr-o tara unde natalitatea e in scadere de la an la an.
De ce va cramponati de calcule, autori, profesia parintior, reguli de exmatriculare etc, cand de fapt articolul este despre altceva?
E mult prea facil refugiul in sugerarea atacului la credinta si biserica, cand de fapt in articol este blamata negarea realitatii si incrancenarea in pastrarea unor randuieli depasite deja de ani buni.
"Cum e posibil să vorbim despre consimțământul oferit de o fetiță de 13 ani unui bărbat de 30 de ani? Ce părinte cu mintea limpede poate să fie de acord cu o asemenea relație? " Aveti un raspuns pertinent la aceste intrebari?
Iar autorul articolului atacă prea multe subiecte deodată, deși nu are nici timpul și nici spațiul să le rezolve pe toate și, în focul demonstrației, mai și inventă situații care decredibilizează veridicitatea demonstrației (ca de exemplu fetele care au deja doi copii și mai figurează în catalog). Uneori mai și uită să-și structureze materialul (un defect al școlii noastre care nu prea învață pe elevi să-și expună clar ce au de spus, defect ușor de sesizat la mulți autori până târziu, la maturitate).
Există o limită pentru absențele nemotivate însă pentru cele motivate situația e mult mai laxă, e important doar ca acele absențe să fie motivate. Mai precis, o fată găsește întotdeauna un doctor milos care îi dă motivare. Iar profesorii n-au suflet să le lase repetente, le trec clasa ori la sfarsit de an scolar ori în toamnă la corigențe. Așa că o elevă gravidă trece clasa de obicei.
La început de an școlar elevii care au promovat anul școlar precedent sunt trecuți automat în noul catalog. Așa că fetele alea figurează în catalog chiar dacă nu sunt prezente. Vin apoi cu scutiri și se rezolvă.
2. Poate dl autor a prezentat mai stângaci însă există teorii conform cărora viața ar fi luat naștere nu pe Pământ într-o supă primordială ci în vreun meteorit ori cometă. De altfel nimeni n-a putut demonstra ori reproduce cum a apărut prima celulă așa că lumea se bate în... teorii.
3. Pentru unii, bine zis. Dar câți? AR TREBUI nu e cam niciodată echivalent cu ESTE. Iar în cazul ăsta să știți că majoritatea își încep viața sexuală până la 18 ani.
4. Părinții au în primul rând ei înșiși nevoie de educație. Corect. Întrebarea e practic cum? Îi convoci obligatoriu la școală? Cum treci peste orgoliul lor: eu știu mai bine, n-am nevoie?
Aproape toți opozanții se leagă de termeni ca ar trebui, educație morală, etc. Uitând de presiunea anturajului, de pornăciunile la discreție pe telefon. Poți să vii cu orice, natura proaspătă de tot stimulată de media plus anturaj învinge. Educația sexuală aduce ordine și clarificare în acest haos.
Închei cu: "educația sexuală NU e despre a face sex ci mai degrabă a nu face". Și despre rezultate aici: https://ziarulromanesc.de/
comunitate/o-romanca-a-predat-educatie-sexuala-in-scoli-din-germania-pustii-nu-invata-sa
-faca-sex-ci-invata-sa-fie
-responsabili/
Intre timp cohorte de mame-copii nasc copii fara sa inteleaga mare lucru din ceea ce li se intampla.
In 2019 au fost 16.639 de noi cazuri.
In 2020 inca nu s-au dat publicitatii statisticile de profil.
Oare 2021 cum va fi?
Cat sa mai asteptam pana sa gasim momentul perfect, metoda perfecta, profesorii perfecti, de-asa natura incat intreaga societate sa fie pe deplin pregatita si disponibila?
Eu cred ca nu mai putem amana.