Pe la începutul anilor ’80 mama mea a plâns cam o lună crezând că a rămas însărcinată în urma unei pupături. Tot ce auzea la vremea aia era „dacă te-a atins, aia ești! Gata! Rămâi!”. Restul explicațiilor nu-și aveau rostul. (Foto: Guliver/ Getty Images)

„Eu consider că educația sexuală trebuie să înceapă acasă, în familie. Mi se pare tare important pentru copil să afle adevărul despre venirea sa pe lume, despre faptul că sexul stă la baza existenței sale, de la părinții lui. Aceste discuții întăresc legătura părinte-copil, dând naștere încrederii copilului că poate vorbi oricând și orice cu părintele său”, spune Otilia Mantelers. (Foto: Guliver Getty Images)

Pericolul se află mult mai aproape de noi decât am crede. Acesta se poate ascunde în umbra unui vecin de bloc; în spatele privirilor prietenoase ale unui părinte la care ne-am lăsat copilul în vizită; în comportamentele extrem de favorizante pe care le manifestă un antrenor, profesor, educator, îngrijitor față de copilul nostru; și în multe altele locuri aparent sigure. (Foto: Guliver Getty Imges)

Am întrebat-o dacă stie cum se fac copiii și mi-a spus că "neuronul mamei se întâlnește cu neuronul lui tati și așa se fac copiii." Pe cât era de speriată și jenată, pe atât era de drăgălașă în povestea ei. Nu avusese până atunci nici-o discuție pe tema educației sexuală nici acasă, nici la școală. (Foto: Guliver Getty Images)

Copiii, și mai ales adolescenții zilelor noastre, au nevoie să învețe lucruri despre sexualitate într-o atmosferă sigură și deschisă, de ce nu chiar încurajatoare, în care aceștia să-și pună în cuvinte întrebările, curiozitățile și mai ales confuziile și fabulațiile, pentru ca mai apoi să-și poată formula propriile convingeri despre ce anume este bine pentru ei și ce nu.