Când Franța strănută, Europa tremură. Ce soluții are Macron pentru noul guvern de după alegerile de duminică și cum va colabora cu el până la sfârșitul mandatului de președinte

Foto: Jean-Francois Badias / AP / Profimedia

Turul doi al alegerilor legislative din Franța, care urmează să se desfășoare duminică 7 iulie, ține Europa și chiar lumea întreagă cu sufletul la gură, după ce în primul tur, care a avut loc duminica trecută, principalii opozanți ai liderului de la Paris – partidul lui Marine Le Pen și Jordan Bardella, intitulat Rassemblement național RN, a obținut ca și la alegerile pentru Parlamentul European, un avans consistent în fața formațiunii politice care l-a propulsat pe Macron în fotoliul de președinte în 2017 și 2022, în dauna lui Marine Le Pen.

Alegerile respective au loc după ce președintele Emmanuel Macron a decis, imediat după anunțarea primelor rezultate ale alegerilor europene, dizolvarea parlamentului național și declanșarea de alegeri legislative anticipate. Este de subliniat totodată prezența masivă la primul tur, 69 la sută, considerată un record de presa franceză, care subliniază în același timp că performanța slabă a partidului președintelui este de fapt un referendum anti-Macron, atitudine a francezilor determinată de toate problemele din ultimii ani – scumpiri succesive, scăderea nivelului de trai, șomaj, proteste masive, lipsa de comunicare a președintelui.  

Campania pentru turul doi, care ține doar o săptămână, a lansat dezbateri aprinse și tot soiul de comentarii și replici între și despre candidații rămași în cursă pentru un fotoliu în Adunarea națională. Mă liniștesc când văd asemenea atitudini și prin alte părți, nu doar pe malul Dâmboviței, dar am un gust amar când știu că vorbim de Franța, pe care o vedeam înainte ca pe un model de civilizație, cultură și tot ce vreți dvs. Dar la vremuri noi, oameni și atitudini noi.

Europa este cu ochii pe Franța nu doar pentru că este o țară mare din punct de vedere demografic și economic, și singura putere nucleară din UE, ci și pentru că este una din țările fondatoare ale Uniunii Europene și găzduiește sediul principal al Parlamentului European, la Strasbourg, for legislativ care „riscă” să nici nu vadă la față o parte din proaspeții aleși, ei fiind acum și candidați pentru Adunarea națională. O criză politică pe care mulți politicieni, analiști politici sau simplii cetățeni francezi sau de alte naționalități nu reușesc să o înțeleagă, considerând că Franța și implicit Europa nu aveau nevoie acum. În plus, decizia lui Macron determină o pierdere a influenței Parisului în Europa, iar primul efect vizibil al acestei pierderi va fi portofoliul comisarului francez în noua Comisie Europeană, pentru că în situația dată, președintele francez nu mai poate solicita un portofoliu „greu” pentru emisarul său la Bruxelles.

Toate dezbaterile și certurile publice menționate, între partizanii unui partid sau altul sau ai alianțelor făcute pe ultima sută de metri înainte de turul 1, pot genera duminică un rezultat pe care nimeni nu îl dorește - lipsa unei majorități absolute în viitorul parlament francez. Ca atare întrebarea firească care apare este ce soluții are în acest caz Emmanuel Macron pentru a numi un premier și a compune noul guvern?

„Pentru a guverna, am nevoie de o majoritate absolută. Cine își închipuie că putem schimba cotidianul francezilor cu o coabitare și o majoritate relativă? Nimeni", a declarat Jordan Bardella într-un interviu în cotidianul Parisien și la emisiunile televizate. Liderul RN ar putea refuza să devină șeful guvernului în caz de majoritate relativă, ceea ce va îngreuna și mai tare situația și criza instituțională care se întrevede la orizont.

„Chiar dacă va avea majoritatea absolută pe care o solicită alegătorilor, premierul Jordan Bardella nu va putea să își pună în aplicare programul așa cum ar dori, pentru că va fi împiedicat de președinte sau Consiliul Constituțional", consideră politologul Benjamin Morel, care atrage atenția totodată asupra acestui „blocaj instituțional".

Păstrarea actualului guvern

Dizolvarea Adunării naționale în Franța și organizarea de alegeri anticipate nu a determinat niciodată, după Al Doilea Război Mondial, obținerea unei majorități relative. Partidul care s-a situat pe locul I la aceste alegeri a câștigat întotdeauna majoritatea absolută. Dacă duminică partidul plasat pe primul loc va avea mai puțin de jumătate din fotoliile de parlamentari, atunci aceasta ar fi o premieră și va genera o criză instituțională inedită și periculoasă.

Potrivit articolului 8 al Constituției, președintele numește primul ministru. Macron ar putea decide să îl păstreze pe Gabriel Attal la Matignon (sediul guvernului francez, n.r). „El poate nominaliza pe orice dorește și nu există vot de investitură pentru Primul ministru", susține Mathieu Carpentier, profesor de drept public citat de France info. Dar varianta aceasta este neverosimilă, pentru că există riscul unei moțiuni de cenzură contra guvernului imediat după investire, ceea ce duce din nou la un blocaj instituțional al țării.

Guvern de uniune națională

Altă soluție – formarea unui guvern de uniune națională alegând persoane din întreg eșichier politic - și de stânga și de dreapta. „Am putea atunci să ne regăsim într-o situație inedită cu Rassemblement national în calitate de grup majoritar de opoziție care ar putea pretinde fotoliul de președinte al Adunării naționale. Ceea ce ar fi din nou o premieră – un/o președintă de Adunare națională de altă culoare politică decât premierul", mai spune Mathieu Carpentier. În opinia sa, "vom vedea texte adoptate contra avizului Premierului, mai ales texte de origine parlamentară, respectiv propuneri de acte normative (legi)".

Guvern tehnic

Ultima soluție ar fi nominalizarea unui guvern tehnic, "à l’italienne", care va gestiona afacerile curente jucând cartea neutralității politice. Expresia citată vine de la guvernele italiene conduse de Carlo Azeglio Ciampi în 1993, Lamberto Dini în 1995, Mario Monti în 2011 și Mario Draghi în 2021. Acestea au fost formate în contextul în care nu a existat majoritate parlamentară și a fost numit un premier capabil să constituie un guvern susținut apoi de majoritatea forțelor politice.

În Franța, precedentele alegeri anticipate au fost organizate ca urmare a dizolvării Adunării naționale de către președintele Jacques Chirac, în 1997. La acel moment, socialiștii au câștigat și premier a fost numit Lionel Jospin, deschizând ușa unei coabitări între formațiunile politice dreapta-stânga. Franța a mai fost confruntată cu coabitare între partide diferite în perioadele 1986-1988, 1993-1995 și cea menționată 1997-2002, dar niciodată de partide din ambele extreme, extrema stângă sau extrema dreaptă.

Numiri pe bandă rulantă

Pentru a-și asigura spatele și a avea totuși un control al instituțiilor la nivel național și regional – diverse structuri din poliție sau administrația centrală, precum și prefecturi, Macron încearcă acum, înainte de turul doi, să numească în diverse funcții persoane cunoscute, din anturajul său, sau simpatizanți ai săi, cu gândul de a bloca un control total administrativ de către partidul sau partidele care vor forma guvernul. Și această atitudine este puternic criticată de opoziție, cu atât mai mult cu cât persoanele nominalizate ar urma să preia mandatul abia în septembrie, după închiderea Jocurilor Olimpice, pentru a nu crea haos și disfuncționalități în administrație pe perioada evenimentelor sportive de această anvergură. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp