foto: Profimedia
În ianuarie 2026, tema pensiilor revine parcă obsesiv în centrul dezbaterii publice, odată cu reluarea discuțiilor despre pensiile magistraților și cu sesizarea ajunsă din nou pe masa Curții Constituționale a României, într-un context tensionat legat de reformele asumate de statul român prin Planul Național de Redresare și Reziliență. Dezbaterea este prezentată ca una tehnică, juridică, despre stabilitate și constituționalitate, dar dincolo de acest limbaj abstract pentru omul de rând se află o realitate dureroasă, trăită zilnic de pensionarii din țara aceasta.
În timp ce pensiile de serviciu sunt analizate cu grijă și dragoste constituțională, o pensionară obișnuită descoperă că un drept recunoscut de stat poate deveni, peste noapte, revocabil. Nu este un caz izolat și nu este o excepție statistică. Este încă un exemplu elocvent despre felul în care funcționează dublul standard atunci când vine vorba despre „drepturi câștigate”.
Mama mea a lucrat timp de peste treizeci de ani în șantierul naval din Drobeta-Turnu Severin, într-un mediu de muncă dur, solicitant fizic, marcat de riscuri, de efort constant și de o uzură pe care documentele oficiale nu o pot surprinde niciodată pe deplin. Este genul de muncă despre care se vorbește rar, deși statisticile arată că, în România, un om își pierde viața la locul de muncă la fiecare treizeci și cinci de ore, o realitate tratată mai degrabă ca un detaliu colateral decât ca o problemă publică majoră. În fața acestor cifre, interesul public dispare repede, iar munca grea rămâne invizibilă exact în momentul în care ar avea cea mai mare nevoie de recunoaștere și protecție.
Mama a ieșit la pensie în sistemul public contributiv, fără beneficii speciale, fără regimuri preferențiale, doar cu anii munciți și contribuțiile plătite constant. În 2024, statul român i-a recalculat pensia conform noii legi și i-a emis o decizia de pensionare. Cuantumul stabilit era de 2.989 lei. Decizia a fost comunicată, a produs efecte juridice și a intrat în plată. Din punct de vedere legal, era un drept recunoscut printr-un act administrativ valabil. Pe data de 16 ianuarie 2026, aceeași instituție a emis o nouă decizie. Noul cuantum al pensiei este de 2.610 lei. Diferența de 379 de lei pe lună nu a fost justificată printr-o schimbare a legii, prin fraudă sau prin furnizarea unor informații eronate de către mama mea. Singura explicație a fost aceea a unei „corectări” a unei erori anterioare.
Ei bine, din perspectiva cetățeanului, situația asta este greu de acceptat. Statul, prin instituțiile sale, îți spune, la un moment dat, că atât meriți după o viață de muncă, iar apoi revine și îți retrage o parte din acest drept, fără ca tu să fi greșit cu ceva. Protecția juridică este minimă, iar soluția indicată este, de cele mai multe ori, deschiderea unui proces în instanță, cu timp, costuri și incertitudini pe care mulți pensionari nu și le permit.
În același timp, reformele privind pensiile de serviciu ale magistraților sunt contestate de Înalta Curte de Casație și Justiție, analizate îndelung de Curtea Constituțională și tratate ca probleme de principiu ale statului de drept. Acolo, noțiunea de „drept câștigat” este invocată constant ca un element intangibil, care nu poate fi atins fără riscuri majore pentru echilibrul instituțional.
Diferența de tratament este vizibilă. În cazul pensiilor speciale, orice modificare este atent cântărită, amânată sau diluată. În cazul pensiilor contributive, deciziile favorabile pot fi revizuite, grupele de muncă pot fi eliminate retroactiv, iar pierderea este transferată integral asupra pensionarului.
Această discrepanță nu este doar o problemă de buget sau de tehnică legislativă. Este o problemă de echitate. Planul Național de Redresare și Reziliență nu este doar un set de jaloane și rapoarte trimise la Bruxelles. Eu cred că devine un test de încredere între stat și cetățeni. Atunci când un drept recunoscut printr-o decizie oficială poate fi retras ulterior, fără vină din partea beneficiarului, încrederea se erodează inevitabil. Când o pensie contributivă, obținută după 36 de ani de muncă grea în șantierul naval, poate fi redusă de la 2.989 lei la 2.610 lei, iar pensiile speciale sunt apărate cu argumente constituționale sofisticate, problema nu mai este doar sustenabilitatea sistemului. Devine o problemă de justiție socială și de egalitate în fața statului.
În România, cine are cu adevărat un drept câștigat?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Prețul energiei urmează să se liberalizeze, deci asta nu prea ține de guvern, iar impozitele locale sunt o glumă, hai să fim serioși. Chiar dacă creșterea e spectaculoasă procentual, sunt doar câteva sute de lei pe an. Pe mine oricum mă deranjează mai mult că nu taie de la bugetari și de la firmele de stat, pentru că acolo are de unde, mai ales în mediul rural. Acolo strângi niște sate care nu trec împreună de 15.000 de locuitori și alea au bugetărime cât un oraș de 5 ori mai mare. Să-l văd ca taie acolo. Altfel e cam de decor, doar să vadă instituțiile de creditare că e pus unul care a tăiat și e în stare să taie, dar nu e lăsat,
Dar a preferat să fure de la cei care muncesc ca să-i țină în brațe în continuare pe îmbuibații de la stat.
Orice tentativă de "justificare" ai căuta, e pur și simplu penibilă.
În plus, nu l-a obligat NIMENI, nici ciolacu, nici pesedeul, să facă mizeria cu pensiile private, a comis-o pe persoană fizică și deplină cunoștință de cauză!
Ca să tai de la bugetari, îți trebuie acord în coaliție, ceea ce nu s-a realizat. Chiar și cu pensiile speciale sunt probleme, unde este clar că sunt exagerări. E greu și lucrurile trenează, iar de bani era nevoie rapid. Oricum nu văd pe altul dispus și capabil să rezolve problemele, deci cam asta e situația. Bugetarii dacă sunt atinși, imediat fac greve și mișcări de protest, în schimb privații nici măcar nu se obosesc să meargă la vot, dar să voteze inteligent. Atunci e ușor pentru ăștia să dea cu biciul în calul care trage și nu comentează. Când a fost treaba cu justiția și CCR-ul, nu și-a agitat mai nimeni, când e vorba de bugetari, ăia se adună. Așa că rezultatele nu ar trebui să mire pe nimeni.
Tâmpeniile propagandistice "Cine nu-l pupă în fund pe bolovan e aurist/pesedist" poți să ți le păstrezi, nu oricine are creierul spălat de partid. ORICE partid!
Taxe poate să crească orice prost, legenda spunea că marele salvator bolovan e deștept,nu covrigar!
Am spus pe aici de o sută de ori, m-am săturat să tot repet în gol: FIX ACELEAȘI MĂSURI PE CARE LE-A LUAT BOC!
Tăierea salariilor BUGETARILOR cu 25%!
În nici un caz JUMULIREA CONTRIBUABILULUI ONEST!
În nici un caz punerea de noi biruri TOT PE MEDIUL PRIVAT!
Și da, să găsești "scuze" pentru prostii înseamnă că ai creierul spălat!
Sau ai parti-pris-uri, ești bugetar, membru de partid etc
Și indiferent de ce organizație ai invoca, indiferent câte "scuze" îi cauți, a te bucura de banii INCLUSIV AI BOLNAVILOR ONCOLOGICI este de o mârșăvie și nemernicie incalificabilă!
În plus, pe vremea lui Boc situația era chiar dramatică, era ditamai criza financiară, măsurile alea chiar se impuneau. După cum orice pesedisto-aurist poate să constate, actualele măsuri deja arată că ne îndreptăm pe drumul cel bun. Aaaaa, că asta nu convine nici hauriștilor, care ar vrea revolte și debandadă (numai bune ar fi reducerile alea de salarii în acest scop), nici Pe$eDiștilor (btw, ăștia nu e clar unde sunt, în guvernare sau în opoziție?), asta e altă poveste, creier nespălat! Auzi cine vorbește de parti-pris-uri...
Pot fi de acord că ne îndreptăm pe drumul cel bun (gaura din covrigul mâncat pe datorie trebuie „astupată” cumva!), da' mă revoltă până la disperare faptul că această „coaliție” dă cu biciul tot în spatele cailor care încă mai trag, în loc să se debaraseze de balastul inutil încărcat în căruța acestei tranziții nesfârșite.
De foarte mulți ani asistăm la o situație greu de înțeles: PNL și PSD sunt și la guvernare și în opoziție. Mai întâi ne „dă” (pensii, salarii, scutiri și în general orice, că nu dă de la ei!) și mai apoi ne ia, după ce s-au văzut cu sacii în căruță...
În toți anii ăștia ne-am păruit în păreri, încercând să demonstrăm unul altuia „deșteptăciunea” cu care ne-a „dotat” Creatorul. Am uitat că de când e lumea lume cel care poartă desaga e măgarul.
Ilie Bolojan este o altă amăgire cu care ne-au dus încă o dată cu zăhărelul acești „coalizați”. Vezi Doamne, băiatul bun ce vrea să ne scoată din rahat, da’ e nevoie de aprobarea tovarășului Grindeanu și a ciracilor săi. Una peste alta, ei ne-au scufundat împreună în fosă, ei ne scot din canalizarea blocată de căcat.
Mă doare mintea când aud că (!) Călin Georgescu ar putea fi soluția. Sau că George Simion e personajul potrivit pentru funcția de președinte al României. Ideea cu care pun capul pe pernă în fiecare seară este că și mâine e o zi, sperând să nu fie ultima din viața mea...
P.S.: Nu cei cu „creierii nespălați” sunt problema, ci ăia cu mintea spălată de propaganda băieților deștepți aflați la putere, domnule Tarlea. E musai să recunoaștem că „regimul” se pricepe al naibii de bine să „spele” murdăria trecutului...
Și da, e clar că nu ne place ce vedem: Bolojan se agită să facă și să dreagă, câinii latră, caravana merge. Nicio reformă până acum. Nimic semnificativ. Și dacă o țin tot așa, e destul de previzibil ce se va întâmpla la alegerile următoare. La un lucru ar trebui să fie atente eminențele cenușii, atât din PNL cât și din PSD: nu mai ține faza cu pomenile electorale, asta s-a văzut cu prisosință la ultimele alegeri. În doi ani trebuie să facă ceva care să fie simțit în mod sustenabil (nu pe creșterea datoriei externe), în creșterea puterii de cumpărare a fiecărui individ, nu în medie (care ascunde puțini bogați și foarte mulți săraci). Trebuie relansată economia, luată povara fiscală de pe umerii micilor întreprinzători, trebuie recâștigată încrederea pierdută, prin rezultate palpabile, nu prin vorbe ce din coadă au să sune (o să facem, o să dregem).