Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cântarea înfrângerii

Meci hochei România - Ungaria

Nu cred că e cazul ca incidentul de la finalul meciului de hochei Ungaria-România să fie considerat „incalificabil”, „infamie”, „trădare” și altele asemenea. Dar cred că hocheiștii români de etnie maghiară care l-au produs ar putea fi sancționați cu suspendarea din națională.

România a pierdut în fața Ungariei, 2-4, cum a pierdut, de altfel, toate meciurile de la Campionatul Mondial. Imnul României nu putea fi intonat, pentru că regulamentul prevede asta doar pentru echipa învingătoare. Unii au cântat imnul Ținutului Secuiesc. Dar de cântat, se cântă la victorie!... Cum să faci cor în limba maghiară, adică a adversarilor, după ce ai pierdut meciul, în loc să te duci în tăcere la vestiar?

Sărbătorești, ce, înfrângerea?

Atunci, nu pot să nu mă întreb: cât de cinstită a fost prestația respectivilor jucători?

Înainte de orice inflamări pe considerente patriotice, ceea ce trebuie discutat, la Federația de Hochei, și nu între PSD și UDMR, ca să nu mai vorbim de AUR, este în ce măsură „cântăreții” au apărat corect șansele echipei României. Restul sunt țipete de partid.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult