Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cântarea înfrângerii

Meci hochei România - Ungaria

Nu cred că e cazul ca incidentul de la finalul meciului de hochei Ungaria-România să fie considerat „incalificabil”, „infamie”, „trădare” și altele asemenea. Dar cred că hocheiștii români de etnie maghiară care l-au produs ar putea fi sancționați cu suspendarea din națională.

România a pierdut în fața Ungariei, 2-4, cum a pierdut, de altfel, toate meciurile de la Campionatul Mondial. Imnul României nu putea fi intonat, pentru că regulamentul prevede asta doar pentru echipa învingătoare. Unii au cântat imnul Ținutului Secuiesc. Dar de cântat, se cântă la victorie!... Cum să faci cor în limba maghiară, adică a adversarilor, după ce ai pierdut meciul, în loc să te duci în tăcere la vestiar?

Sărbătorești, ce, înfrângerea?

Atunci, nu pot să nu mă întreb: cât de cinstită a fost prestația respectivilor jucători?

Înainte de orice inflamări pe considerente patriotice, ceea ce trebuie discutat, la Federația de Hochei, și nu între PSD și UDMR, ca să nu mai vorbim de AUR, este în ce măsură „cântăreții” au apărat corect șansele echipei României. Restul sunt țipete de partid.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cat costa o zi de razboi / sursa foto: Profimedia

​Războiul, în formele sale moderne, a încetat de mult să fie doar o confruntare de voințe politice, devenind un mecanism financiar de o dimensiune aproape ireală. Cifrele vehiculate în conflictele actuale depășesc capacitatea obișnuită de înțelegere, transformând resurse care ar putea salva civilizații în simple coloane de fum și resturi metalice.

Citește mai mult

Mugurel Vrabete / sursa foto: arhiva personala

Am cumpărat o pungă plină cu bomboane azi, din fiecare sortiment aflat în vitrina magazinului câte o bucată. Şi am simţit-o ca pe-o mică victorie a vieţii în faţa morţii, cumva. Sper să şi fie la fel de bune pe cât îmi amintesc – deşi nu are prea multă importanţă aspectul ăsta acum, rămâne metafora.

Citește mai mult