Entuziasmul de pe străzile Budapestei din 12 aprilie 2026 este un semn al schimbării. Nu e vorba despre o schimbare profundă, o respingere a întregii politici de până la TISZA. Este, mai degrabă, o schimbare de accent. Ungaria va continua să-și urmărească interesele strategice, firesc. Vom observa o apropiere de politicile Uniunii Europene, dar unele subiecte vor rămâne controversate.

E foarte bine că a picat Orban. Maghiarii meritau să scape de el, iar lumea liberal-democrată merita să-l vadă scos la pensie pe magistrul tuturor dușmanilor democrației.

Din înfrângerea lui Orban iese întărită Europa unită, Ucraina lui Zelensky, iar marii pierzători sunt Putin și Trump.

Ce mut a devenit Trumpul cel mult vorbăreț!

Ungurilor le-au trebuit 16 ani pentru a răsturna un regim dictatorial, aservit Kremlinului. Oare la noi câți ani ar trece pentru a da jos extremiștii/suveraniștii/fasciștii dacă, ferească Dumnezeu, ar conduce România? Fiindcă ăsta este principalul pericol, odată ajunși la putere, este extrem de greu să-i mai poți răsturna democratic, deoarece schimbă legile în favoarea lor, manipulează și acaparează toate instituțiile, media și tot ce se mai poate, pentru a avea controlul total. foto Profimedia

Îmi aduc aminte că, la începutul anilor 90, legitimarea UDMR ca partid etnic a creat o anumitǎ stupoare în mediile politice democratice din România care încercau să articuleze viața politică din țarǎ pe criterii ideologice. Se lansaseră atunci și funcționau, cu toată represiunea fostului partid-stat PCR devenit FSN, un partid liberal, unul creștin-democrat și unul social-democrat. (Azi, 12 aprilie, sunt organizate alegeri parlamentare în Ungaria. Viktor Orban se confruntă cu Peter Magyar/ foto: afișe electorale în Budapesta. sursa foto: Profimedia)

Patru ani de veto-uri repetate au transformat regula unanimității într-un instrument de negociere strategică. Cazul Ungariei arată cum un singur stat poate condiționa decizii vitale pentru securitatea europeană și cum această practică riscă să accelereze reforma arhitecturii decizionale a Uniunii. foto Profimedia

Pe de altă parte, V. Orban, își promovează iliberalismul, suveranismul, dar mai ales filorusismul prin cancelariile și conclavurile europene. foto: Profimedia

Este incurabilă istoria revanșardă deoarece ea se prelugește sau se reproduce cotidian prin personificarea unor inși foarte mici care au o înțelegere limitată de sine și a lumii în care trăim, precum Viktor Orban. foto Profimedia

Criza costului vieții în Ungaria: prețuri în creștere, salarii stagnante Foto: Nano Calvo / VWPics / Profimedia