Suveranismul maghiar a fost mereu adulat de suveraniștii noștri. Aceiași care aplaudau AfD din Germania, fără să sesizeze pericolul pentru emigranții români de acolo. Aplauze la scenă deschisă au fost și la adresa lui Orban. Mare suveranist, mare caracter. Un model pentru români...

Teoria corpului politic pe care am publicat-o pe 12 iulie oferă un punct de plecare pentru a înțelege că acest episod a depins de doi factori: oscilația între două tipuri de constructivism politic în Occident și de includerea acestui factor în calculele individuale ale fiecărui actor de pe scana politică românească. Foto: Inquam Photos / George Călin

Entuziasmul de pe străzile Budapestei din 12 aprilie 2026 este un semn al schimbării. Nu e vorba despre o schimbare profundă, o respingere a întregii politici de până la TISZA. Este, mai degrabă, o schimbare de accent. Ungaria va continua să-și urmărească interesele strategice, firesc. Vom observa o apropiere de politicile Uniunii Europene, dar unele subiecte vor rămâne controversate.

E foarte bine că a picat Orban. Maghiarii meritau să scape de el, iar lumea liberal-democrată merita să-l vadă scos la pensie pe magistrul tuturor dușmanilor democrației.

Din înfrângerea lui Orban iese întărită Europa unită, Ucraina lui Zelensky, iar marii pierzători sunt Putin și Trump.

Ce mut a devenit Trumpul cel mult vorbăreț!

Ungurilor le-au trebuit 16 ani pentru a răsturna un regim dictatorial, aservit Kremlinului. Oare la noi câți ani ar trece pentru a da jos extremiștii/suveraniștii/fasciștii dacă, ferească Dumnezeu, ar conduce România? Fiindcă ăsta este principalul pericol, odată ajunși la putere, este extrem de greu să-i mai poți răsturna democratic, deoarece schimbă legile în favoarea lor, manipulează și acaparează toate instituțiile, media și tot ce se mai poate, pentru a avea controlul total. foto Profimedia

Îmi aduc aminte că, la începutul anilor 90, legitimarea UDMR ca partid etnic a creat o anumitǎ stupoare în mediile politice democratice din România care încercau să articuleze viața politică din țarǎ pe criterii ideologice. Se lansaseră atunci și funcționau, cu toată represiunea fostului partid-stat PCR devenit FSN, un partid liberal, unul creștin-democrat și unul social-democrat. (Azi, 12 aprilie, sunt organizate alegeri parlamentare în Ungaria. Viktor Orban se confruntă cu Peter Magyar/ foto: afișe electorale în Budapesta. sursa foto: Profimedia)

Patru ani de veto-uri repetate au transformat regula unanimității într-un instrument de negociere strategică. Cazul Ungariei arată cum un singur stat poate condiționa decizii vitale pentru securitatea europeană și cum această practică riscă să accelereze reforma arhitecturii decizionale a Uniunii. foto Profimedia

Pe de altă parte, V. Orban, își promovează iliberalismul, suveranismul, dar mai ales filorusismul prin cancelariile și conclavurile europene. foto: Profimedia