Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ungaria lui Orban este demnă. Dar Europa?

Cristian Tudor Popescu -

Ce se va întâmpla? E o întrebare la care îmi e greu să răspund cu ziceri, cu „sunt convins” sau cu profeții. Îmi vin în minte toți compatrioții „analiști”, „consilieri”, „academicieni”, politicieni, generali care au zis sus și tare, până-n seara de dinaintea atacării Ucrainei, „Ascultați ce vă spun, vă spun eu, Putin n-o să atace”. Iar în seara următoare, năpădeau din nou ecranele ca să ne facă scheme cum are de gând să cucerească Putin Ucraina, fără ca gura să le miroasă nici măcar a usturoi.

De ce au ales atâția mantra „Putin nu face război”? Pentru că asta dădea bine la telespectatori, îi făcea simpatici și populari pe aducătorii buneivestiri. Spune oamenilor ce vor să audă, nu urâciunea pe care o aduce la vedere rațiunea. 

Dar nu altfel decât „experții” noștri s-au comportat marile capitale ale Europei. Și Washingtonul înainte de Biden. Semnele înarmării Rusiei și agresivității cu greu reținute a lui Putin față de orice nu e URSS („Destrămarea URSS este cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului 20”), faptul că un colos militar dictatorial este condus de același ins, foarte probabil paranoizat de cei peste 20 de ani la putere, erau invizibile doar pentru cei „cu ochii larg închiși”.

Dar Europei îi convenea. Miliardul de euro pe zi băgat în buzunarul lui Putin pentru gazul, petrolul și cărbunele rusesc erau o taxă de protecție. Toți știau că plătesc pizzu Nașului suprem al mafiei ruse răspândite în întregul Occident. Președintele Franck-Walter Steinmeier, frățânele lui Gerhard Schröder, transferat pe bani grei din funcția de cancelar al Germaniei direct la Gazprom: „Ca și alții, am greșit. Susținerea mea pentru gazoductul Nord Stream 2 a fost în mod clar o greșeală. Ne-am legat de o punte în care nici Rusia nu mai credea și în privința căreia alți parteneri ne-au avertizat”.

Greșeală? Să i-o spună lu mutu. Strategia cinică germană a stat în a se face că Putin e doar un oligarh, avid de bani, castele și iahturi, un Roman Abramovici mai forțos, și nu killerul politic kaghebist de nivel internațional care este.

La rândul lui, Putin a privit Europa cu același cinism: o adunătură de burjui buhăiți de trai bun, care nu va renunța la buzunarul și burta pline pentru niște civili ucraineni executați cu un glonț în cap. „Bun venit într-o lume nouă, în care europenii vor plăti 2000 de euro pentru 1000 mc de gaz”, a aruncat disprețuitor Putin 2, Medvedev, odată cu rachetele Kalibr asupra Ucrainei. 

Vladimir Putin a arătat Europei cine este, în toată monstruozitatea sa de împărat al ororii. Ce se va întâmpla acum? O să vedem: este sau nu zisa Europă demnă de disprețul Kremlinului? Ungaria lui Orban s-a arătat deja demnă – declarând că i se fâlfâie de Bruxelles, va cumpăra în continuare gaz rusesc, plătind în ruble.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult