Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ungaria lui Orban este demnă. Dar Europa?

Cristian Tudor Popescu -

Ce se va întâmpla? E o întrebare la care îmi e greu să răspund cu ziceri, cu „sunt convins” sau cu profeții. Îmi vin în minte toți compatrioții „analiști”, „consilieri”, „academicieni”, politicieni, generali care au zis sus și tare, până-n seara de dinaintea atacării Ucrainei, „Ascultați ce vă spun, vă spun eu, Putin n-o să atace”. Iar în seara următoare, năpădeau din nou ecranele ca să ne facă scheme cum are de gând să cucerească Putin Ucraina, fără ca gura să le miroasă nici măcar a usturoi.

De ce au ales atâția mantra „Putin nu face război”? Pentru că asta dădea bine la telespectatori, îi făcea simpatici și populari pe aducătorii buneivestiri. Spune oamenilor ce vor să audă, nu urâciunea pe care o aduce la vedere rațiunea. 

Dar nu altfel decât „experții” noștri s-au comportat marile capitale ale Europei. Și Washingtonul înainte de Biden. Semnele înarmării Rusiei și agresivității cu greu reținute a lui Putin față de orice nu e URSS („Destrămarea URSS este cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului 20”), faptul că un colos militar dictatorial este condus de același ins, foarte probabil paranoizat de cei peste 20 de ani la putere, erau invizibile doar pentru cei „cu ochii larg închiși”.

Dar Europei îi convenea. Miliardul de euro pe zi băgat în buzunarul lui Putin pentru gazul, petrolul și cărbunele rusesc erau o taxă de protecție. Toți știau că plătesc pizzu Nașului suprem al mafiei ruse răspândite în întregul Occident. Președintele Franck-Walter Steinmeier, frățânele lui Gerhard Schröder, transferat pe bani grei din funcția de cancelar al Germaniei direct la Gazprom: „Ca și alții, am greșit. Susținerea mea pentru gazoductul Nord Stream 2 a fost în mod clar o greșeală. Ne-am legat de o punte în care nici Rusia nu mai credea și în privința căreia alți parteneri ne-au avertizat”.

Greșeală? Să i-o spună lu mutu. Strategia cinică germană a stat în a se face că Putin e doar un oligarh, avid de bani, castele și iahturi, un Roman Abramovici mai forțos, și nu killerul politic kaghebist de nivel internațional care este.

La rândul lui, Putin a privit Europa cu același cinism: o adunătură de burjui buhăiți de trai bun, care nu va renunța la buzunarul și burta pline pentru niște civili ucraineni executați cu un glonț în cap. „Bun venit într-o lume nouă, în care europenii vor plăti 2000 de euro pentru 1000 mc de gaz”, a aruncat disprețuitor Putin 2, Medvedev, odată cu rachetele Kalibr asupra Ucrainei. 

Vladimir Putin a arătat Europei cine este, în toată monstruozitatea sa de împărat al ororii. Ce se va întâmpla acum? O să vedem: este sau nu zisa Europă demnă de disprețul Kremlinului? Ungaria lui Orban s-a arătat deja demnă – declarând că i se fâlfâie de Bruxelles, va cumpăra în continuare gaz rusesc, plătind în ruble.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult