Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Căpitanul și carasul roșu

CTP - poza acvariu

Mai agresiv decât Ceaușescu este L. Dragnea față de politicienii occidentali și companiile străine: „Așa-zișii mei colegi europeni, de la PES, cu mușchii încordați”, „suntem colonizați”, „ăștia vor să ne ia resursele”, „au distrus firmele românești”, „toată lumea vrea să profite de această țară”, „ne otrăvesc copiii cu chimicale din fructe și legume”, „ne batem cu ei sau stăm cu mâinile pe piept?”.

În urma declarațiilor Primului Agricultor al Țării despre „roșiile otrăvite” care vin din Vest, 80 de tone de fructe și legume au fost deja distruse. Dragnea își poate însuși îndemnul mobilizator al satrapului Venezuelei, Maduro: „Cu puștile pe umeri, fiți pregătiți să apărați țara de imperialiști și să săpați pentru a planta semințele care vor aduce mâncare comunității”.

Lăsând la o parte damful legionar – Căpitanul Dragnea se așteaptă să fie scăpat de pușcărie de „ai lui”, așa cum camarazii l-au eliberat pe Zelea Codreanu prin presiuni de neînchipuit, la scenă deschisă, asupra Justiției –, atitudinea „antiimperialistă” a șefului PSD e demnă de anii 1945-1953. Marea majoritate a oamenilor politici, magistraților, profesorilor, studenților, țăranilor care au fost ridicați și trimiși la ocnă și la canal erau acuzați de legături cu Vestul și cu capitalismul. Așa cum recent ne-a anunțat Însuși Dragnea, PSD face liste cu „vânduții”, cu „trădătorii”, dușmanii partidului, Conducătorului și poporului. Iar cârdașul lor la guvernare, CP Tăriceanu, arestează amintirea disidenților uciși în închisori, mințind ca un porc că i-ar fi fost profesor și duhovnic lui Andrei, fiul lui Gheorghe „Babu” Ursu. Andrei Ursu s-a cutremurat de scârbă...

Măcar, cu acest discurs, lucrurile sunt limpezi lacrimă: cei ce acordă în continuare încredere PSD-ALDE sunt cei ce ar fi aplaudat crimele bolșevismului românesc din anii `40-`50. Victoria acestei monstruoase coaliţii în alegeri ar însemna, pentru mine, unul, confirmarea că răul cel mai mare l-au făcut României cei mai ticăloși dintre români, nu tancurile sovietice.

Sau, a vechiului gând că poporul nostru drag are memoria de 3 secunde a carasului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult