Un operator economic este ghidat de profit. La baza acțiunilor economice stă profitul. Maximizarea lui. Care poate să vină din volum mai mare, prețuri mai mari, costuri mai mici.
Supermarketul este o afacere ca oricare alta. Diferită complet de producție, parte importantă a lanțului de valoare. Astăzi, în economiile moderne, supermarketul este esențial atât pentru producători, cât și pentru consumatori.
Odată cu marile aglomerări urbane, mărfuri din toate direcțiile trebuie grupate și prezentate consumatorilor care nu au timp să alerge prin tot orașul, după muncă, să caute produsele de bază (carne, lapte, produse de igienă, etc.) de care au nevoie. În loc să pierzi vremea în 4-5 magazine pe zi, intri în supermarket. Salvezi timp, câștigi timp pentru familie. Supermarketul este o poveste de succes mai ales pentru cei cu familii numeroase, pentru cei care nu iau cina zilnic la restaurant, pentru cei care vor să economisească timp și bani. O invenție fabuloasă a omului modern.
Supermarketurile cumpără cantități mari de marfă. Care trebuie livrate cu regularitate, fără întreruperi. Cu un standard de calitate, cu asumarea controlată a unor riscuri legate de perisabilitate, pierderi din alterarea naturală a mărfii, etc.
De exemplu, la supermarket alegi tu fructele sau legumele pe care le dorești.
Supermarketurile nu fac o treabă ușoară. Au riscuri specifice diferite, complet de cele ale producătorilor. Nu sunt instituții de caritate. Da, se ghidează și ele după profit, ca și producătorii mai mici sau mai mari. Dacă vor găsi furnizori locali care oferă produse în condiții mai bune decât alți producători, vor expune instant marfa acestuia. Aceste condiții înseamnă un lucru banal: raport calitate preț. Ambele trebuie îndeplinite. Dacă oferi aceeași calitate la un preț mai mare sau ai calitate mai slabă la același preț, nu ești competitiv. A intra cu produsele tale într-un supermarket este semn clar de competitivitate. Ești bun cu adevărat. Nu ești trișor. Nu încerci să păcălești consumatorii. Supermarketul nu te va lăsa. El pierde din orice comportament incorect al producătorului. În plus, costurile și riscurile inerente implicate de această activitate de a expune constant volume mari de bunuri (mai ales perisabile) trebuie bine înțelese și partajate contractual. Supermaketurile nu plătesc niciodată cu banii jos, e normal. Așteaptă vânzarea și plătesc la termen. Creditul comercial al producătorilor are un cost și trebuie finanțat de către aceștia. O problemă suplimentară.
Concluzia este clară. Dacă nu vedem prea multe produse românești prin supermarketuri (deși vedem tot mai multe în ultimii ani), înseamnă că mulți producători locali nu sunt încă de acest nivel. Nu sunt competitivi.
De exemplu, Regiunea București-Ilfov (cea mai competitivă de la noi) are 90% din media competitivității în UE. Adică, se află la 40% din competitivitatea celor mai bine clasate regiuni din UE. Ce mai slabă regiune (Sud - Est) este la 1/3 din media UE. Adică la 20-25% din competitivitatea celor mai bine clasate regiuni.
De unde să găsească producători locali supermarketurile cu asemenea lipsă de competitivitate?
În acest context, boicotarea supermarketurilor arată precaritatea înțelegerii fenomenului economic. Nu este clar o soluție. Este o idee foarte proastă. Și pentru consumatori, și pentru producătorii locali!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Boicotul trece prin buzunar si burta...