„Păi pentru ce să vă dau bacșiș? Că eu îl dau la sfârșit dacă sunt mulțumit…”

Te duci în oraș să-ți iei o cafea la suprapreț:

- Plătiți cu cardul?

- Da! și scoți telefonul.

- Selectați vă rog pe ecran: 5%, 10%, 15%…

- Ce e asta?

- Bacșișul.

- Păi pentru ce să vă dau bacșiș? Că eu îl dau la sfârșit dacă sunt mulțumit…

- Nu-i nicio problemă, selectați zero.

- Acum mă faceți să mă simt prost… (și chitros, și sărac, și hapsân, și zgârie-brânză… completați voi pe linia punctată).

Las de obicei 10 la sută la restaurant, la taxi și la frizer (da, mă știți ca pe un entuziast al frizeriilor). E felul în care apreciez serviciul, munca și efortul omului, despre care știu că nu este printre cei mai bine plătiți. Când chiar sunt impresionat, las mai mult. Ca de pildă pentru domnul șofer care m-a ajutat să nu pierd avionul. Sunt puține situațiile când nu las nimic, trebuie ca serviciul să fi fost chiar execrabil.

Însă mă enervează sistemul cafenelelor “fancy” care-ți bagă comisionul pe gât de la intrare. Moda a fost lansată la noi de Starbucks, după care au început să se ia toți. De când s-a transformat bacșișul dintr-o „plăcere” într-o „obligație”?

Adică îți iei cafeaua singur, nu te servește nimeni la masă, debarasezi singur și pentru asta ei se așteaptă să le lași între 5 și 15 la sută?! Apoi când știi că e 5 și când știi că e 15? Probabil că în zilele când ești foarte mulțumit de felul în care ai debarasat, lași 15. Când ți-ai vărsat cafeaua pe pantaloni sau te-ai ars la limbă, dai 5. „Azi nu sunt mulțumit de mine, nu valorez nimic, nu las niciun comision!”

Vedeți cum se insinuează în viețile noastre anormalul, sub presiunea socială? Sunt sigur că se vor găsi unii care să spună că aşa e „normal”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp