Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Care linie este mai lungă? Despre iluziile „adevărate” pe care „le vedem cu ochii noștri” în fiecare zi

Uneori simt că îmi ia mintea foc când mă uit la ştiri. Nu pe un post, ci pe cât mai multe. Evident, am și eu preferinţe, fiindcă întotdeauna anumite canale de ştiri sunt primele pe care le accesez. Apoi urmează lupta cu mine. Am nevoie de putere şi calm pentru a asculta şi ştirile transmise de posturile din afara „bulei” mele. Încerc să gândesc cât mai limpede, să fac o medie (dacă este cazul), să judec la rece. Încerc să analizez problemele expuse din toate unghiurile. Rezultatele sunt diferite. Uneori mă simt total pierdută în noianul de intrigi, alteori încep să caut şi pe internet informaţii pentru a verifica ce văd la televizor. Când să pun mâna pe adevăr, acesta dispare.

Oare la ce distanţă de noi se află adevărul? E chiar sub nasul nostru şi nu mai credem în el? Este mascat sau total trunchiat şi preschimbat într-o minciună desăvârşită?

Mi-aş dori să spun că sunt sigură de faptul că, votând pe X sau Y, nouă, tuturor, ne va fi mai bine. Încă nu am atins această performanţă, dar încerc. Majoritatea politicienilor mint atât de bine. Este atât de uşor să ne păcălim. Chiar şi atunci când vedem ceva cu ochii noştri poate să nu fie suficient pentru a susţine că ceea ce am văzut este adevărat. Să luăm ca exemplu, modelul Müller-Lyer. Avem in faţă următorul desen:

Dacă ne întreabă cineva care linie este mai lungă, o să spunem fără ezitare că cea de jos, fiindcă aşa se vede. Cu toate acestea, dacă măsuram cele două linii, vom observa că sunt perfect egale. 

Trăim într-o lume în care iluziile, percepţiile, conduc la acţiuni, decizii pe care le luăm considerând că am acţionat corect, conform cu realitatea, ceea ce nu întotdeauna este și adevărat. Acesta a fost un exemplu de iluzie vizuală, dar avem iluzii de mai multe feluri care ne fac viaţa mai complicată, cum ar fi iluziile cognitive. Probabil că, în momentul în care venim pe lume, un manual de instrucţiuni privind modul de funcţionare a creierului nostru ar fi un cadou minunat.

Cu siguranţă că modelul prezentat, Müller-Lyer, nu ne va ajuta să vedem liniile egale, dar ne poate face mai responsabili, modificându-ne comportamentul. Acum am aflat că nu putem avea încredere deplină în impresiile noastre, iar în situaţia de faţă am constatat că nu putem avea încredere în ceea ce vedem. Dacă mâine cineva ne va adresa aceeaşi întrebare despre reprezentarea Müller-Lyer, cu siguranţă vom prezenta opinia noastră informată şi nu iluzia pe care în continuare o vedem în faţa ochilor. Atâta vreme cât continuam să depunem eforturi pentru a ne cunoaşte pe noi înşine, pentru a înţelege modul în care creierul nostru ne joacă pe degete, ne vom apropia cu fiecare zi care trece de adevărul pe care îl căutăm.

Adevărul este mereu în faţa noastră, dar drumul către acesta este presărat cu iluzii.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "ball know-out"! La veteranii din grupa mica!
    Nu-i asa ca "perceptia" ne-ar ajuta sa devenim responsabili?
    Nu-i asa ca "siguranta" responsabilitii s-ar șubrezi, mereu, FUNCTIE de perceptie?
    Nu tot asa, "pana" la infinit, s-ar putea evita orice responsabilitate benefica Umanitatii?
    Nu tot asa unii "percep" ca E mai "destepti" decat restul? ... la avutie?
    Sa fie oare "destept" numitorul comun al "supravietuirii"?
    Remember: as human being, it's NOT about survival, but providence! A way to live your mind-energy!
    Jocul perceptiei e ca un joc de barbut, oricum, insuficient pentru a atinge nivelul dorit in educatia Oamenilor.
    • Like 0
  • Mie nu imi place acest articol. Dar, poate, exagerez eu. De aceea vreau sa intreb alti cititori: voua vi se pare normal sa iei un paragraf dintr-un bestseller international (in acest caz Thinking fast and slow de Daniel Kahneman) sa explici acel paragraf cu propriile tale cuvinte si pe urma sa glosezi pe marginea respectivului text fara sa aduci nimic nou? Macar daca ar fi fost o idee mai putin cunoscuta, nu stiu cine nu s-a ciocnit de aceste linii pana acum... Chiar asa criza de articole este?
    • Like 1
    • @ Arlecchino
      Raspunzand strict la intrebarea ta: da, cred ca e in regula sa iei un paragraf si sa-l rastalmacesti sub forma unui articol. O buna parte din ziaristii/bloggerii de pretutindeni se ocupa cu asta.

      In rest, cred ca valoarea acestui text sta tocmai in faptul ca poate fi un punct de plecare pentru o dezbatere interesanta. Ca o nota, iluzia lui Müller-Lyer nu este introdusa drept noutate, ci este o alegorie pentru "iluziile optice ale mintii", adevaratul subiect al articolului - cum oamenii apreciaza instantaneu realitatea, banzandu-se pe dovezi incontestabile (vazute cu proprii ochi), dovezi care a posteriori nu sunt asa de incontestabile.

      Personal, nu as fi ales liniile Müller-Lyer, pentru ca e usor de stabilit obiectiv ca sunt egale. As fi ales rata/iepure a lui Wittgenstein, pentru ca acolo totul e o chestiune de perspectiva, si ambiguitatea asta seamana mai mult cu deciziile complexe din realitate.
      • Like 0
  • Tot astept, dar asteptarea mea e desarta; tot astept sa apara cineva care sa inceapa o campanie de demontare zilnica si punctuala a manipularilor la care recurge haita A3. Ar trebui demascati permanent si concret in privinta procedeelor de manipulare a care recurg. Unele procedee sunt simple:
    - Recurgerea la jumatatile de adevar cunoscut cu care castiga increderea telespectatorului, dupa care baga in continuare minciuna, iar aceasta e acceptata in context tot ca adevar.
    - Citarea unor afirmatii apartinand celor atacati de haita, dar cu inlocuirea unor cuvinte cheie cu altele introduse de haita.
    • Like 0
    • @ Tudor Bucur
      Imi pare rau pentru cinismul absolut, dar nu se va intampla.
      In primul rand, pentru ca nu se poate realiza ceva de amploare fara a avea resurse comparabile; factual.ro incearca ceva in directia asta, dar e o picatura in ocean.
      In al doilea rand, presupunand ca ar apare acel cineva care sa demonteze tot, am avea de fapt doua discursuri opuse; de obicei, in astfel de situatii, mai multi oameni isi astupa urechile decat se lasa convinsi.
      • Like 0
  • Imi place sa intru pe republica mai ales pentru genul asta de articole, care te indeamna sa faci un pas in spate si sa te intrebi daca totul chiar este asa cum pare la prima vedere.
    Imi place foarte mult acest articol, pentru ca e simplu si scurt, numai bun pentru a porni o discutie mai ampla.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult