Foto - gov.ro
Am văzut pozele cu premierul Marcel Ciolacu făcute în Egipt alături de copiii salvați din Fâșia Gaza. I-am citit și declarațiile calde, empatice, lacrimogene.
Aproape, aproape să îmi stoarcă și mie o lacrimă.
Ce bun e premierul nostru! Uite cum îi pasă lui de cetățenii români! Uite cum își manifestă el grija și cum se bucură că următoarea noapte vor dormi în siguranță acasă, în România, îmi venea să exclam.
Și când mai mai să îmi curgă lacrimile, mă lovesc a o torpilă alte imagini și alte cuvinte și m-au trezit din reverie, admirație și mi-au secat și lacrimile.
Zic: Stai! Stai! Nu te grăbi cu plânsul! Nu te grăbi cu admirația! Nu acesta e premierul care a declarat repezit și cinic când a fost întrebat, cum pot fi aduși acasă românii prinși în Israel la data de 7 octombrie: Statul român nu poate fi Cruce Roșie!?
Nu scormonesc mult prin memorie. Amintirea e proaspătă ca pâinea caldă și amară ca pelinul.
Când ați spus adevărul, domnul premier!? Când sunteți cel adevărat?! Că până aici păreți doi în unul...Când faceți poze alături de copii și vă manifestați empatic și uman!?
Sau când spuneți cinic și repezit: Statul român nu poate fi Crucea Roșie!
Tare mi-e teamă că premierul real e cel cu declarația cu Crucea Roșie, iar celălalt e o poză, un exercițiu de mimare a omeniei în construirea imaginii de viitor candidat la președinția României.
...
Întreb și cititorii: Voi care Ciolacu credeți că e cel real!?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.