Indiferent că au sau nu o înclinație spre știință, copiii ar trebui să fie expuși la cât mai multe experiențe prin care să se apropie de domenii precum chimie, fizică sau biologie. Și nu neapărat pentru a le deschide drumul către o profesie, deși aceste „semințe” pot răsări mai târziu în alte contexte, cât pentru câștigul de a intra în contact cu metodele științifice.
Observația, formularea ipotezelor, experimentul controlat, măsurarea, analiza și interpretarea datelor sunt niște „exerciții” prin care copiii învăță să lucreze și să proceseze informațiile, să le filtreze și să-și construiască modele mentale. Sunt abilități de care au nevoie indiferent de meseria pe care și-o vor alege și care devin tot mai importante în contextul boom-ului informațional și al competiției crescânde de pe piața muncii. Experimentele și experiențele lipsesc însă din școala românească, unde teoria și abstractizarea îi țin pe cei mai mulți copii departe de principalul motor al evoluției societății noastre: știința.
„În cadrul acestor ateliere pe care le-am creat, copilul vine și face anumite experimente fără să se gândească la teorie. Se bucură pur și simplu de moment și învață diverse lucruri în practică, investigația științifică, metodele. Sunt lucruri pe care le acumulează efectiv în timpul atelierului, dar e multă informație care se adună la nivel inconștient. Când face, copilul rămâne cu o informație mult mai profundă decât atunci când învață teoria. În plus, genul acesta de experiențe poate să le trezească individualitatea, să-i ajute să-și dea seama ce li se potrivește sau ce nu. De exemplu, dacă faci niște bile efervescente de baie combinând niște substanțe, afli că în chimie nu este vorba doar despre formule. Iar acest tip de experiență, la un moment dat, poate produce un declic mai tâziu, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, în cazul lui Marie Curie.
Se spune că era fascinată de tot instrumentarul din laboratorul tatălui ei, unde își petrecerea mult timp de la o vârstă foarte mică, iar când a ajuns ea însăși într-un laborator a simțit conexiunea cu experiențele din copilărie. Pentru că astfel de experiențe sunt care niște semințe, pe care le plantezi acum și nu știi când o să răsară mai târziu. Cred că este foarte important ca un copil să reușească să iubească foarte mult ce face, iar asta nu se obține doar din teorie, ci și prin experiențe. Scopul atelierelor mele nu e să învățăm foarte bine un anumit subiect, ci să expunem copiii la un mediu în care învețe fără să-și pună problema că greșesc, că întreabă prostii, unde pot râde și intra în contact cu alți copii, spune Carmen Pantazi, fondatoarea LearnGate.
În 2024, platforma Republica vă invită să cunoașteți poveștile antreprenorilor români care au avut curajul să investească în educație. Vom intra în lumea celor care au deschis grădinițe, școli, instituții private de învățământ și care au făcut din actul de învățare - indiferent de forma pe care o îmbracă sau de vârsta celor cărora se adresează- o afacere profitabilă, cu șanse de a se dezvolta în viitor. Dăm credit educației este un proiect editorial realizat în parteneriat cu Banca Transilvania.
„Orice informație ar trebui dusă în laborator”
Atelierele organizate de LearnGate începând din vara anului trecut s-au concentrat pe știință și comunicare, două domenii pentru care este nevoie de o abordare complementară celei din școală.
„Zona experimentală este foarte importantă și lipsește din școală. Sunt uimită că foarte mulți oameni sunt atași de magie când, de fapt, știința este cea care ne-a adus lucururi extraordinare. Tot ce s-a construit și toată evoluția oamenii s-a bazat pe știință. În plus, vine o perioadă și mai complexă decât cea pe care o trăim acum, în care informația este foarte vastă și va fi nevoie de instrumente prin care să o filtrezi și să lucrezi cu ea. Chiar dacă un copil nu are neapărat aplecare spre științe, este important să meargă în această zonă experimentală pentru a învăța să discearnă informația corectă de cea falsă, să o proceseze, să-și creeze o paradigmă de gândire”, spune Carmen Pantazi, care consideră că e necesară o intervenție informală și în ceea ce privește felul în care copiii învață să comunice și să-și transmită ideile.
„Orice informație ar trebui dusă în laborator. Nu e nepărat un defect, dar școala are o anumită inerție, întârziere între ceea ce se predă și felul în care evoluează lucrurile în realitate. Ar trebui, de exemplu, să știi să scrii un mesaj care vinde și nu neapărat pentru divertisment, ci și în zona de educație. În plus, ne concentrăm prea mult pe formă și prea puțin pe fond. Un mesaj elevat, încarcat de cuvinte, nu este neapărat un mesaj care vinde. Trebuie să recunoști și să știi să scrii un mesaj erudit, cultivat, dar în același timp să-l poți simplifica. Limbajul poate fi folosit în multe feluri, dar la noi se pune accent doar pe varianta de limbaj elevat, considerându-se că, cu cât folosești mai multe cuvinte, cu atât ești mai performant. Dar nu e doar despre asta, este și despre a-ți transmite ideile și a convinge”.
Tocmai de aceea, atelierele LearnGate merg și în zona comunicării, iar în viitorul apropiat vor fi concepute și cursuri online pentru gestionarea informației și realizarea de hărți mentale, astfel încât copiii să poată face corelații între concepte și între domenii.
„Ca să ai succes trebuie să existe o corespondență între ceea ce ești tu și ce e nevoie pe piața muncii”
Ca să ajungi să faci ce îți place, trebuie ca mai întâi să descoperi acest lucru. Experiențele cât mai diverse, mai ales când pasiunea nu este foarte evidentă, este una dintre căi. Iar un rol important în acest proces îl au cei care facilitează aceste experiențe.
„Am încercat să aduc experiențe diferite din cât mai multe domenii astfel încât copilul să aibă o posibilitate bogată să intre în interacțiune. Perioada în care meșteșugarii sau artiștii puteau să meargă lângă maestru a fost foarte bogată în idei și foarte constructivă. De aceea încerc și eu să aduc experți la aceste ateliere. Toți sunt profesori de top sau oameni care fac performanță în domeniul lor de activitate, de la cercetători la profesori universitari, care au reușit să simplifice mesajele. Pentru că asta se poate face la orice nivel. Se spune, de exemplu, că fizica nu poate fi predată la vârste mici. Eu am văzut în SUA fizică predată la gradiniță. Trebuie să știi doar să adaptezi vârstei”, spune Carmen Pantazi.
La atelierele pe care le-a organizat până acum au venit copii din întreaga țară, din propria dorință sau încurajați de părinți. Cei mai mulți s-au bucurat de experiențe, dar au fost și copii care nu s-au regăsit. Pentru ei, dar nu numai, va exista o zonă de orientare în carieră, o altă cale de a descoperi ce-ți place și ce abilități ai.
„Sunt teste prin care poți face profilul unui copil și care îți spun de la ce interese are, ce valorizează, care sunt abilitățile lui până la modalitățile prin care învață. Astfel putem indica zonele în care se poate face optimizare. Testele pot fi aplicate cu începere de la 12 ani și sunt foarte utile mai ales înainte de admiterea la liceu sau facultate. Cred că pentru a avea succes trebuie să existe o corespondență între ceea ce ești tu și ce este nevoie pe piața muncii. Testarea îți dă un anumit profil, iar apoi poți pune în corespondență mai multe informații despre tine pentru a găsi ceea se caută pe piața muncii. Pentru că acum oferta este foarte variată și poți găsi o nișă exact pe profilul copilului. (...)
Dacă unui copil îi place activitatea fizică și vrea, de exemplu, să urmeze Academia Militară, iar el are o problemă cu acceptarea autorității, nu îi va fi bine. Competența nu e suficientă dacă intră în contradicție cu valorile. Dacă este un copil care nu suportă să primească ordine, va fi nefericit pe tot parcursul carierei. (...)
Un om nu poate să-și facă bine meseria, dacă nu și-o iubește. Nu poți să stai 8 ore într-un mediu unde nu-ți dorești să fii. De aceea, cred că este important să treci printr-un mediu care să-ți strânească curiozitatea și să-ți stimuleze dorința de a face, de a afla, de a te bucura de informație și de a avea o motivație intrinsecă. (...) E mai important ca niciodată ca știința să devină atractivă pentru copii pentru că pe piața muncii competiția va fi foarte mare și vor trăi într-o lume în continuă schimbare, iar ei trebuie să se adapteze rapid. Iar curiozitatea de ține rezilient în fața oricăror greutăți. Pentru că nu există drum lin, direct. Dar atunci când faci lucrurile cu interes, cu plăcere, treci mai repede peste greutăți, iar atunci când le depășești, crești”, spune Carmen Pantazi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În sistemele performante, culura generală este obligatori, în timp ce partea vocațională e opțională: să înțelegi fizica e obligatoriu, să o aplici e opțional, în funcție de abilitățile tale.
Din păcate, la noi se amestecă partea fenomenologică a fizicii (fizica povestită sau fizica de cultură generală) cu partea vocațională. Aplicând principiul ELEMENTELE COMPLEXE CER O ÎNTINDERE MAI MARE, partea explicată de fizică devine atât de anemică încât dispare.
De ce nu se desparte și la noi partea de cultură generală de cea vocațională? Pentru că asta ar micșora orele de catedră și ar zgâlțâi sistemul. Sistenele performante își permit să separe cultura generală de vocațional. Ele fac educație matematică (o materie diferită), dar și matematică, pentru cei care manifestă talent și ușurință în această arie. La noi totul se face încolonat, ca în armata sovietică.