Foto: Profimedia Images
Gazul pe care îl vom extrage începând cu anul viitor din Marea Neagră poate să atragă investiții noi în România. Suntem „foarte, foarte interesanți” pentru companiile internaționale care fac dezvoltări AI dacă vom reuși să oferim energie ieftină, spune Lucian Mircescu, manager Afaceri Instituționale PPC România. Mega-fabricile AI și centrele de date, mari consumatoare de energie, sunt investiții care se orientează după acest criteriu.
Energia nu mai este doar despre resurse, ci despre inteligență, reguli și oameni. Într-o perioadă în care Europa trece printr-o tranziție energetică accelerată, România pare să aibă toate ingredientele: hidro, nuclear, gaz, regenerabile. Și totuși, ceva nu se leagă.
De ce avem resurse, dar facturi mari? Și ce ne lipsește pentru a transforma potențialul în avantaj real?
Am stat de vorbă cu Lucian Mircescu despre „superputerile” mai puțin vizibile ale României, despre rolul oamenilor din sistem și despre regulile care pot face sau desface o piață energetică.
Lucian Mircescu demitizează câteva locuri comune din discuțiile despre „România - hub regional de energie”. În primul rând, trebuie să înțelegem că reglementările, stabilitatea și predictibilitatea sunt ingrediente chiar mai importante decât resursele. În al doilea rând, nu avem resurse atât de multe pe cât credem; cheia aici e să le folosim inteligent. De pildă, să nu ardem gazul din Marea Neagră „de pomană”, pentru încălzirea locuințelor, ci pentru industria chimică sau pentru producerea de energie electrică ieftină care să atragă investiții cu valoare adăugată mare.
Vă invit să urmăriți 9 întrebări și răspunsurile aferente dincolo de clișee: de la gazul din Marea Neagră, la AI și viitorul industriilor, plus a 10-a — unde se rupe, de fapt, filmul?
1. Care este superputerea energetică a României pe care puțini o cunosc?
Puterea noastră necunoscută stă în oameni. Avem profesioniști care reușesc să țină sistemul energetic în echilibru chiar și în condiții câteodată precare, inclusiv atunci când apar deficite de producție. Mă veți întreba dacă acești profesioniști sunt creați de școala de dinainte sau de după ’89. Pot să vă spun că sunt profesioniști formați de știință. Sistemul educațional a evoluat în timp, dar continuitatea există. Important e că avem baze solide, indiferent de regim.
2. Dacă România ar fi competitor în Formula 1 energetică a Europei, ce ne mai trebuie pentru a fi în pole position?
Ne lipsesc atât capacități de producție, cât și rețele mai sofisticate și mai întinse. Poți produce energie, dar dacă nu o poți transporta eficient, nu ajungi nicăieri. Degeaba ai niște centre unde produci energie electrică dacă-ți este dificil să o duci în punctele de consum.
3. Dacă ai fi consultant pentru Guvern, ce regulă nebună ai introduce pentru a accelera tranziția energetică?
Nu știu dacă e chiar o regulă nebună, dar ar fi de dorit ca piața energetică din România chiar să funcționeze într-o logică de piață. Multe din companiile de energie din România sunt companii de stat, iar aici e posibil să existe un dublu interes din partea politicienilor: ce facem, ne ajutăm propriii jucători sau menținem piața în condiții de justiție și echitate? Regula pe care mi-aș dori-o e să-i determinăm pe politicieni să țină distanță de companiile de stat și să le lase să funcționeze după fair-play-ul pieței.
4. Care resursă energetică a României va fi decisivă în următorul deceniu pentru statutul nostru de „hub regional”?
Nu o resursă naturală, ci cadrul legislativ. Regulile jocului determină investițiile și dezvoltarea. Cadrul legislativ care să-ți permită să te dezvolți e mai important decât resursele naturale.
5. Ce nu ai face cu gazul din Marea Neagră?
Nu l-aș arde pentru a încălzi gospodăriile sau oala de pe foc. L-aș folosi în industrie și producție cu valoare adăugată mare, cum ar fi producția de energie electrică sau industria chimică. Alea sunt zone care pot să genereze prosperitate pentru economie și pentru cetățeni. Pierzi foarte mult arzându-l în felul ăsta; poți să obții căldură prin pompe de căldură sau prin electricitate mult mai simplu. Dacă duci gazul spre industria chimică, prin taxele pe care le obții, poți să faci pompele de căldură mult mai accesibile pentru populație.
6. Suntem mândri că avem resurse, dar factura rămâne mare. Unde se rupe filmul?
Avem resurse, dar mai puține decât am crede. În actuala paradigmă energetică, în care Europa se duce către regenerabile, în realitate fiecare stat are acces la vânt și la soare. Filmul se rupe acolo unde nu avem suficiente capacități de producție. Când nu ai oferte destule, prețul se duce în sus.
7. România are un platou cu de toate: hidro, nuclear, eolian, solar, gaz, cărbune. Ce gătim din aceste ingrediente? Dă-mi o rețetă. Rețeta ta.
E bine că avem mixul ăsta energetic. E adevărat, și mie îmi place să o subliniez, dar revin la problema de dinainte. Eu aș avea nevoie de un platou mai mare ca să fiu mulțumit. Aș păstra mixul, doar că aș crește cantitățile fiecărui element. De asta avem nevoie pentru a ajunge la un preț mai scăzut, cel puțin acum, pe termen scurt.
8. Dacă AI-ul este noul Eldorado digital, pot fi și românii printre minerii viitorului?
Am putea să devenim foarte, foarte interesanți pentru cei care vor să dezvolte inițiative din sfera AI-ului, în măsura în care oferim un preț bun la energie electrică. AI înseamnă de fapt energie, înseamnă că ai nevoie de putere de procesare, ai nevoie de capacități de procesare, iar pentru a le alimenta pe acestea, evident, ai nevoie de electricitate. Și ca să fie interesant, un cost semnificativ al AI-ului vine din energie. Dacă vrem să devenim interesanți pentru astfel de investiții, trebuie să punem la bătaie un preț bun la energia electrică și avem ingredientele pentru lucrurile astea. Trebuie doar să ne mișcăm în direcția asta. Și aici mă refer la, încă o dată, cadrul legislativ, cadru de reglementare, predictibilitatea lor, menținerea unei traiectorii clare - în zece, cincisprezece ani, lucrurile să nu se schimbe.
9. Trei industrii ale viitorului pe care România nu trebuie să le rateze…
Am vorbit deja despre AI. Știu că genul ăsta de întrebare cere viziune puternică în viitor, dar aș zice hai să ne ocupăm de „the basics” foarte bine. Cred că inclusiv pentru a construi acele centre de date, pentru a construi AI-ul și așa mai departe, în măsura în care avem lucrurile, industriile energofage clasice, inclusiv siderurgie, aluminiu, în măsura în care ai câteva elemente aici, în propria ta ogradă, asta oferă o fundație solidă pentru orice ar putea să ofere viitorul. Mi-e greu să vin eu cu pronosticuri, cu estimări, ce o să fie „the next big thing” peste douăzeci, treizeci de ani, dar știu că se vor construi cu soluțiile prezentului. Iar de industriile prezentului trebuie să ne ocupăm de ele în continuare.
10. Ce job din ecosistemul energetic nu va fi înlocuit niciodată de AI?
Eu văd AI-ul într-o manieră un pic diferită. Nu mi se pare că AI-ul o să vină ca să înlocuiască lucruri. AI-ul vine să ne crească eficiența. Piloții vor fi oameni și piloții vor fi pregătiți ca să piloteze acest AI. În foarte mică măsură, spre deloc, AI-ul îi va înlocui pe oameni.
În concluzie,
Interviul cu Lucian Mircescu scoate la iveală o realitate simplă: România nu duce lipsă de resurse, ci de viziune. Un proiect de țară trebuie să stabilească ce investiții ne dorim și care să fie viitorul motor de dezvoltare al României.
Problema nu este ce avem, ci cum folosim ceea ce avem. De la gaz, la energie regenerabilă, totul depinde de reguli, investiții și viziune pe termen lung.
În același timp, viitorul — de la AI, la industriile energofage — va depinde direct de costul și disponibilitatea energiei.
România are șansa să joace un rol important, dar are nevoie de disciplină, predictibilitate și curaj în decizii.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.