(Foto: Inquam Photos/Adriana Neagoe)
S-a inaugurat Catedrala Mântuirii Neamului. Am ascultat cu pioșenie, dar și surprindere comentariile preoțimii la slujba de sfințire.
O parte a opiniei publice din România a fost împotriva construirii acestei catedrale. Să ne amintim doar de campania cu „Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici”. Rezultatele referendumului pentru familie arată că Biserica nu mai are monopol asupra temelor publice.
Cu toate că influența Bisericii asupra enoriașilor-alegători este într-o continuă scădere, politicienii au continuat să sprijine financiar, cu sume impresionante, construirea uriașului lăcaș de cult. În ciuda unei părți din societatea civilă, care reclama că nu avem spitale, școli și drumuri, politicienii au hotărât să acopere de la bugetul de stat mai mult de 75% din prețul proiectului.
Și la sfârșit ce spun preoții: Noi ne-am făcut treaba, noi am construit, poate toată lumea să vadă. Să-și facă treaba și alții, recte politicienii, să facă și ei spitale, școli, drumuri. Să nu utilizeze politicienii construcția catedralei drept capital politic pentru alegeri. Corect pe fond, însă construcția nu s-a încheiat. Zidul stă netencuit și înăuntru e, vorba Preafericitului, „cam răcoare”. Aviz celor din primele rânduri, care fug „de răcoare” ca dracul de tămâie.
Pentru o atmosferă ceva mai caldă, nu va trece mult timp până când managerii BOR să meargă iar cu căciula în mâini la politicieni, pentru a cere tranșa periodică de milioane de la buget.
Evident că, peste o sută de ani, nimeni nu-și va mai aduce aminte cât a costat, cu ce bani s-a făcut, cine a fost pentru și cine a fost contra. Va rămâne pur și simplu Catedrala Mântuirii Neamului, o mărturie a unor vremuri în care toate lucrurile se făceau de mântuială.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.