Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Câți mai trebuie să moară?

om pe margine de lac - getty

Foto Guliver/Getty Images

Vasile și-a pus capăt zilelor, după ce a fost extirpat din sistemul de „protecție specială”. Atât de specială, încât tinerii fără familii, fără nici un fel de rețea de sprijin, ajung în stradă, ai nimănui, așa cum, de fapt au fost de la naștere. După traumele de nedescris, suferite zi de zi prin înregimentarea instituționalizării, prin privarea de orice urmă de afecțiune, urmează totala expunere la eșec: e ca și cum ar fi lăsați să cadă în gol, din avion, fără parașută.

Vasile avea 18 ani și, fără nimeni și nimic care să-l ajute, a fost împins spre un salt în necunoscut. La fel ca mulți alți tineri dați afară din sistemul de protecție, avea prea puțini prieteni și nimeni care să-l poată ajuta cu un acoperiș deasupra capului, nimeni căruia să-i aparțină. Până la urmă, ei își poartă disperările și suferințele de unii singuri, în tăcere. Iar această vulnerabilitate uriașă pornește din incapacitatea sistemului de protecție a copilului de a le oferi soluții de integrare, odată ce ajung tineri adulți. Odată ce stima de sine e atât de scăzută și încrederea în sine dezintegrată, curajul și capacitatea de a face față unei vieți independente sunt aproape imposibile.

Ce l-a făcut pe Vasile să se sinucidă? Ceea ce i-a făcut pe atâția tineri ieșiți din sistem înaintea lui: lipsa apartenenței. Absența atașamentului. Stresul schimbărilor continue, necontrolate. Complexul de origine, rușinea stigmatizării. Cei ca Vasile sunt insuficient de maturi și au probleme profunde de integrare socială. Așa că ajung în conflict cu societatea așa cum o știm și cu normele ei rigide. Sunt victime sigure. Sunt carne de tun pentru rețele de trafic de ființe umane, proxeneți și bandele de interlopi. Labili psihic, ultradependenți de servicii sociale (doar asta au avut ca reper toată viața lor), instabili emoțional (cine să le fi putut clădi siguranța emoțională?) sunt total lipsiți de perspective clare de viitor. Nu au avut un trecut clar – de cele mai multe ori, nici măcar nu au poze cu ei de când erau mici. Mare parte dintre ei nu-și pot aminti ceva frumos din copilăria lor: toate amintirile lor sunt fie șterse, fie urâte. Prezentul trăit de ei e nesigur, în afara puterii lor de control și imposibil de determinat. De aici, somatizarea atâtor angoase fundamentale duce la probleme de sănătate, la depresie, anxietate și tendințe suicidale care, precum în cazul lui Vasile, se încheie cu tragedii.

Dar aceste drame sunt tot mai multe, tinerii care-și iau viața - tot mai mulți, pentru că pur și simplu nu fac față. Sunt copleșiți și dărâmați de neputință.

Și singura scăpare ajunge să fie moartea. Pentru că atunci când nu mai exiști, nu mai suferi.

Acești tineri, însă, sunt victime. Iar acest așa-zis „sistem” îi ucide. Kafkian, absurd, dureros. Pentru că „sistemul” nu le oferă nimic. Doar îi extirpă atunci când nu mai pot fi tolerați. Fără locuințe sociale, fără plata chiriei pe câțiva ani, fără consiliere și mentorat pentru găsirea unui loc de muncă, fără terapie psihologică, prin care să poată trece peste oceanul de îngrijorări, angoase, neputințe și blocaje mentale. Așadar, soluții sunt. Vor fi, însă, puse în practică atunci când cei care ies din sistemul de protecție socială vor reprezenta ceva mai mult decât niște cifre pe o hârtie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • maripos check icon
    Problema s-ar rezolva foarte simplu, daca n-ar fi atatea pile de angajat in sistem. Ar putea fi angajati chiar acei copii, care doresc si se straduisc sa indeplineasca conditiile, mai intai chiar cu 4-6 ore, dupa ce indeplinesc 16 ani, apoi cu norma intreaga, la majorat, daca vor sa ramana. Este nevoie si de bucatar, sofer, iar mai nou si posturile de educator sunt cu studii medii. Multi dintre ei fac liceul sau o scoala profesionala. DAR NU SE VREA!
    • Like 0
  • Depresia. Intotdeauna, depresia. Mai intai vindecati depresia, apoi veti observa ca motivele invocate pentru intentia de suicid, desi inca prezente, nu mai sunt suficiente pentru ca omul sa vrea sa moara.
    • Like 0
  • Mi se pare interesant ca articolul nu se refera explicit la sistemul romanesc (de protectie a copilului), ci la sistemul (de protectie a copilului) in general. Cred ca exprimarea este adecvata (nu stiu daca in mod intentionat): aceste probleme exista si in tarile mai "civilizate", cum ar fi Olanda. Cred ca la radacina putem identifica o lipsa capitalista de empatie pentru cei defavorizati.
    • Like 0


Îți recomandăm

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Marina Axentii

La doar 27 de ani, Axentii Marina (foto) se află pe un parcurs academic remarcabil. Originară din România, ea este doctorandă în domeniul Ingineriei Produselor Alimentare la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar în prezent își desfășoară activitatea de cercetare peste ocean.

Citește mai mult