Foto: Cristian Vasile
Legea fundamentală ne spune că cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.
Aseară asta am văzut: apărarea țării de un dușman intern, care a dat o spargere de Românie la miezul nopții.
Şi au făcut-o într-un număr impresionant. 300.000 de oameni numai aseară. 150.000 în Bucureşti şi încă pe atâţia în restul oraşelor.
Aseară cetăţenii au fost de 3 ori mai mulţi. Mesajele de ieşire în stradă se viralizează cu o viteză nemaiîntâlnita. Şi de asta te loveşti prima dată la ieşirea de la metrou, unde aseară în jurul orelor 19:00 îţi trebuiau cel puţin 30 minute pentru a ieşi din subteran. Atât la propriu, cât şi la figurat. Însă, subteranul statului de drept controlat politic este mult mai negru şi mai tenebros decat toate gurile de metrou. De acolo izvorăşte corupţia, nepăsarea şi nedreptatea. Democraţia costă timp, implicare şi mobilizare. Dar răsplata este mult mai mare şi se vede dupa perioade mari de timp.
Primul lucru cu care dai piept la ieşirea din metrou este gerul naprasnic care în prima fază îţi taie respiraţia. Apoi totul devine o luptă de uzură, iar daca nu eşti rezistent, rişti ca după 40-50 de minute să te îndrepți spre casă. Dar strada are energia ei, iar însufleţirea manifestanţilor este mânată de o nouă cauză. Aceea de apărare a integrităţii instituţionale.
Transfigurarea de la statutul de corporatist la cel de cetăţean. S-a văzut şi seara trecută. Mulţi dintre cei din huburile de business din Nordul capitalei au avut ca haltă de oprire democraţia. Au apărut mai tarziu, căci munca în corporaţie înseamnă responsabilitate. Dar această responsabilitate nu s-a limitat doar până la terminarea orelor de program, iar pentru unii s-a prelungit până noaptea târziu, când extenuaţi au mers la casele lor. Dar în Piaţă nu au fost doar corporatişti. Au fost tineri, liceeni,studenţi, bugetari, pensionari. Toate categoriile de persone au fost reprezentate. Fiecare cetăţean are o datorie morală față de ţară, şi se pare că atunci când chemarea strazii şi a ţării este puternică, oamenii nu mai stau pe gânduri.
10 ani. Atât ne-a trebuit să ajungem aici. Iar ceea ce este cu greu câştigat nu se poate pierde uşor. Deşi lucrurile s-au încins spre final, amploarea evenimentului ar trebui să pună pe gânduri până şi cel mai sceptic adversar al statului de drept.
Guvernul pare că și-a atins obiectivul. La cât de mult au riscat pentru aceste legi, ar fi absurd să crezi că au făcut-o pentru oamenii îmbrăcați in zeghe. Mai rămâne de văzut care este obiectivul oamenilor. Unii politicieni tocmai au hotărât să se dea parte-n parte cu statul de drept. Mai sunt 8 zile până intră in vigoare. Voi în ce colț v-ați decis să stați?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.