Ideea unui club de programare și robotică pentru copii i-a venit lui Cristian atunci când căuta finanțare pentru primul său business.

Waldorf, Montessori, Step by Step, sistem finlandez, poate homeschooling sau pur și simplu o instituție privată de învățământ. Dacă ai decis că e mai bine pentru copilul tău să fie educat într-un sistem alternativ sau privat, treaba nu se termină aici. Pentru că trebuie să alegi una dintre numeroasele variante pe care le ai la dispoziție pe baza unor criterii, iar apoi să verifici cât din ceea ce ți se spune chiar se întâmplă.

Celor născuți înainte de anii 2000, conceptul de învățare pe tot parcursul vieții le-a fost cel mai probabil străin, pentru mult timp. Realitățile de pe piața muncii și perspectiva dispariției multor joburi în contextul avansului inteligenței artificiale, obligă la o repoziționare față de acest concept care se cere transformat într-un obicei. Iar lucrurile par deja că încep să se schimbe.

Tehnologia avansează într-un ritm mai rapid decât puterea noastră de adaptare, iar asta face și mai dificilă, dacă nu imposibilă, „citirea” viitorului. În acest context general, particularizat de faptul că sistemul de învățământ românesc nu răspunde nici măcar cerințelor prezentului, sarcina de a identifica oportunități prin care copiii să-și dezvolte abilități, de care vor avea nevoie peste 10-15 ani, rămâne în grija părinților. Și mulți dintre ei se îndreaptă către cursurile de robotică și programare.

Cei mai mulți părinți nu au timp să se joace cu copiii lor sau nu știu cum să o facă. Uneori se simt poate prea obosiți, alteori consideră că sunt lucruri mai importante în care să investească timp și atenție. Pentru copii însă, jocul înseamnă aproape totul.

„Nu e ușor și, de multe ori, profesorii fac la fel cum fac copiii buni, dacă nu le iese din prima, renunță. Nu trebuie să renunți, trebuie să faci până îți iese. Ce se aplică pentru copii se aplică și pentru profesori. Școala e locul unde poți greși și ca profesor, și ca elev”, spune Elena Lotrean,

„Dacă un copil nu e bun la română sau la matematică, poate fi bun la altceva”

Arhitect metaverse, manager de drone, director de productivitate, și nu de producție, specialist în transportul autonom, expert în tehnologie cuantică sau poate creator de conținut VR ori designer de alimente sintetice. Sunt unele dintre meseriile pe care le-ar putea avea copiii noștri. Lista este deocamdată destul de scurtă și mai degrabă intuitivă pentru că cele mai multe dintre joburile din viitor nu s-au inventat încă. (Foto: sameer mahadik / Panthermedia / Profimedia)

Pe drumul de la Râșnov spre București, Simona și Adrian Atinge abia au reușit să schimbe câteva vorbe. Li se ceruse să amenajeze un spațiu cu terarii pentru reptile. Și problema nu erau neapărat terariile, chiar dacă erau semnificativ mai mari decât cele pe care le făcuseră înainte, cât faptul că nu știau nimic despre reptile, iar clientul voia conceptul complet, care să includă și instruirea angajaților.

Maniera în care matematica este predată în sistemul românesc îi împiedică pe cei mai mulți elevi să vadă utilitatea acestei materii și îi determină să se întrebe, pe bună dreptate, la ce le va folosi în viață ecuația de gradul 2, noțiunile de trigonometrie sau funcția modul.