Cristian Tomescu este fiu de profesori și încă din copilărie a știut că nu vrea să aibă aceeași meserie ca părinții săi. Timp de aproape 20 ani a stat departe de domeniul educației și a lucrat în mai multe corporații, din diverse industrii, în marketing. Până în urmă cu doi ani.
Momentul Colectiv, când a realizat că orice se poate întâmpla în orice minut, iar visurile lui rămân închise într-un birou, și nevoia lui ca părinte de a găsi activități pentru fiul său, l-au condus către prima inițiativă antreprenorială: o platformă care să integreze tot felul de activități pentru copii, de unde părinții se puteau inspira pentru petrecerea timpului liber, dar de unde puteau cumpăra și bilete la piese de teatru, festivaluri, ateliere sau diverse cursuri.
Un proiect pentru care în România nu există încă o piață și pe care l-a abandonat ulterior, dar care a reprezentat oportunitatea de a-și descoperi pasiunea pentru programare, pe care astăzi o valorifică într-un alt business. Iar asta a însemnat să nu-și mai alunge gândul de a preda așa cum făcea în copilărie, atunci când îi vedea pe părinții săi muncind prea mult pentru prea puțini bani, iar timpul petrecut împreună aproape că nu exista.
În 2022, platforma Republica vă invită să cunoașteți poveștile antreprenorilor români care au avut curajul să investească în educație. Vom intra în lumea celor care au deschis grădinițe, școli, instituții private de învățământ și care au făcut din actul de învățare- indiferent de forma pe care o îmbracă sau de vârsta celor cărora se adresează- o afacere profitabilă, cu șanse de a se dezvolta în viitor. Dăm credit educației este un proiect editorial care este realizat în parteneriat cu Banca Transilvania, pe parcursul întregului an care tocmai a început.
La sfârșitul lui 2019 a lansat RoboLab și a început să țină cursuri de programare pentru copiii mici din grădinițe și afterschool-uri.
Pandemia a schimbat rapid și complet dinamica business-ului, iar Cristian a trebuit să găsească soluții din mers. A conceput cursurile astfel încât să poată fi livrate online și să se adreseze unei alte categorii de public, iar pentru a-și dezvolta business-ul, în toamna anului trecut a deschis un centru SmartyKids, în sistem de franciză. O direcție care a prins foarte bine și pe care vrea să o dezvolte și care i-ar putea servi și ca model pentru livrarea cursurilor sale de programare, la o scară mai largă.
„Am început să mă simt profesor atunci când am văzut că am reușit să le transmit ceva copiilor”
Ideea unui club de programare și robotică pentru copii i-a venit lui Cristian atunci când căuta finanțare pentru primul său business. Învățase să programeze, dar nu își dorea să facă asta ca angajat sau freelancer. Visul lui era să devină antreprenor. Astfel, a decis să aplice pentru obținerea unor fonduri europene, iar pentru că procesul i s-a părut relativ simplu, a mai scris încă un proiect pe un domeniu care îi devenise cunoscut: programarea. Ambele proiecte au primit finanțare, dar au mers mai departe numai cu clubul.
Modelul de business pentru club era destul de simplu. Plănuia să livreze cursurile de programare și robotică în grădinițe și after-school-uri, pe segmentul de vârstă 5-10 ani, pe baza unei programe concepute chiar de el și cu ajutorul unor roboței educaționali. Scopul era să-i familiarizeze pe copii cu noțiuni de gândire algoritmică și să pună astfel bazele pentru etapele următoare ale cursului, care includea programarea efectivă pe calculator. Pandemia a trimis însă toți roboțeii în pod, iar pe Cristian l-a obligat să se adapteze, mai ales că în urmă cu numai o lună renunțase la job.
„A trebuit să regândesc totul din perspectiva unor lecții online și să țintesc alt public: părinții. Nu am pierdut deloc timpul. Din aprilie până în mai am învățat un nou limbaj de programare, Scratch, o platformă unde poți să construiești foarte multe proiecte, și am devenit un profesor care trebuia să predea online. Nu am găsit niciun curs care să mă învețe cum să fac asta. Când mă loveam de o problemă, căutam rapid o soluție. Am identificat foarte multe tool-uri și mi-am făcut un mini-studio acasă. Înainte să ajung la alți copii, am testat cu copiii mei”, spune Cristian.
Iar primii copii au venit în luna mai. La început, nu se simțea prea confortabil. Preda într-un stil „prea românesc”, adică cu foarte multă teorie și prea puține exemple și lucruri practice, iar feedback-ul din partea copiilor întârzia să apară.
„Eu vorbeam o oră, foloseam tot felul de soluții să-i fac să înțeleagă, dar era mai mult despre mine, și nu despre ei. Eu știam că am o lecție de predat și atât. Am renunțat repede la această abordare pentru că mi-am dat seama că fiecare copil are un nivel de înțelegere diferit, și mi-am schimbat total stilul. M-am inspirat din programe din SUA, Australia și Marea Britanie și m-am uitat să văd cum arată manualele lor de programare. Și din acel moment feedback-ul a fost extraordinar. Am început să mă simt profesor atunci când am văzut că am reușit să le transmit ceva copiilor. Mă întrebau dacă nu putem să stăm mai mult la lecție sau să ne vedem în fiecare zi”, își amintește Cristian.
Cum înveți programare jucându-te Minecraft și Roblox
Numărul copiilor care s-au înscris la clubul lui Cristian a început să crească în vara lui 2020, trend care s-a păstrat până vara anului trecut. Pentru că părinții își doreau ca timpul petrecut în fața calculatorului de către copii să fie unul cu folos. În acest context, a trebuit să gândească și alt tip de cursuri de programare, pentru copii mai mari. Și să caute și alți profesori.
„Pentru copiii mai mari a trebuit să găsim formule de a le trezi și menține interesul. Astfel am ales să lucrăm în niște medii de care ei sunt foarte atrași: Mindcraft și Roblox. Aceste două jocuri permit rescrierea codului jocului original, pe calculatorul tău, astfel încât să ai propria variantă a jocului. Noi targetăm copiii care știu cam tot ce se poate despre aceste jocuri și vor să construiască în ele.
Roblox este un joc 3D, care te ajută să vezi lucrurile în spațiu, să înțelegi ce înseamnă gravitație și alte forțe. Are o parte de design, dar și o parte de programare, în care creezi un joc al tău. Folosim, de asemenea, și Mindcraft Education, intens utilizat și de profesorii din Statele Unite. De ce? Pentru că poți, de exemplu, să construiești un ocean și ții o lecție de biologie configurând tot ecosistemul. Iar copiii învață foarte ușor pentru că sunt familiarizați cu mediul. E un mediu multidisciplinar”, explică Cristian.
„Când țin cursuri online nu sunt un tutorial pe YouTube”
În procesul de adaptare pentru online a cursurilor de programare, Cristian a identificat câteva aspecte de care trebuie să ții cont atunci când nu poți ține lecțiile fizic, dar care cel puțin parțial pot fi aplicate și într-o sală de clasă.
În primul rând profesorul trebuie să accepte că nu poate preda la fel de mult conținut ca la un curs fizic, pentru că sunt mulți timpi morți generați de eventualele probleme tehnice. Apoi, conținutul trebuie concentrat și adaptat la acest mediu, astfel încât copiii să nu aibă nevoie de suport fizic. Fișele sau manualele pot fi înlocuite cu resurse online și utilizarea unor instrumente care îi permit copilului să lucreze direct pe calculator sau tabletă.
Un alt aspect privește renunțarea la mesajul unidirecțional al profesorului – eu predau și ceilalți ascultă – și gândirea unui scenariu în care copiii să facă lucruri practice în timpul lecției, pentru că altfel își pierd interesul și se plictisesc. O altă condiție pentru a livra un curs de calitate în online este ca numărul copiilor să fie de 5-6. Sistemul hibrid este imposibil de implementat, crede Cristian, pentru că asta presupune să-i ignori fie pe cei din online, fie pe cei din clasă. Și, nu în ultimul rând, lecția online trebuie simulată înainte de a fi predată.
„Cursul nu trebuie să fie un monolog. Eu la început am o introducere, le prezint ceea ce urmează să facem și planificăm etapele, stabilim algoritmul. Ceea ce îi ajută pe ei să-și dezvolte acest tip de gândire. Apoi ei se apucă de lucru și îmi dau share-screen pe rând, iar eu îi ghidez acolo unde întâmpină dificultăți. Nu copiază un proiect pe care îl fac eu. Când țin cursuri online nu sunt un tutorial pe YouTube”, spune Cristian, care din toamna acestui an predă și la o școală privată din București.
Dar chiar și așa, experiența în online este una limitată, iar rezultatele inferioare comparativ cu ce se întâmplă în cadrul interacțiunilor la clasă.
Următoarea provocare: Cum să livrezi conținuturi prin alți traineri?
Pentru că un business are nevoie de mai multe surse de venit, Cristian a deschis în toamna acestui an și un centru SmartyKids în Bucureștii Noi, în sistem de franciză. Aici ține cursuri de aritmetică mentală, prin intermediul cărora copiii își dezvoltă memoria, concentrarea și gândirea logică prin calcule – inițial cu un abac. Planul inițial nu era însă acesta și încă o dată, a trebuit să se adapteze.
„Am crezut că o să-mi iau un trainer care va face pregătirea necesară și va livra conținuturile. Eu voiam să mă ocup doar de vânzări și marketing. Dar în prima zi, trainerul nu a mai apărut și am fost forțat să intru eu la clasă. Și e foarte bine că s-a întâmplat așa. Pentru că nu reciți o poezie. Prin franciză primești tot know-how-ul, dar totul trebuie trecut prin propriul filtru, personalizat în funcție de felul în care gândești tu și copiii. Iar pentru mine aceasta este următoarea provocare: să-i pregătesc pe alții atât pe partea de programare, cât și pe partea de aritmetică mentală, care să poată apoi preda. Vreau să construiesc programe adaptate, pentru că lecția trebuie să fie o experiență”, spune Cristian.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.