Fiecare copil are ceva bun în el, iar rolul școlii este să descopere acest lucru. Sau ar trebui să fie. Un principiu vehiculat tot mai des și pe care părinții care au renunțat să-și valorizeze copilul doar pe baza notelor primite la română și la matematică, îl adoptă și, uneori, găsesc și variante pentru a-l pune în practică. Este însă un principiu pe care sistemul public de învățământ e departe de a-l integra. Din nenumărate motive. Aceasta este una dintre multe explicații ale faptului că în ultimii 10 ani, numărul școlilor private din România s-a dublat, iar creșterea, cel mai probabil, va continua.
În jurul principiului descoperirii potențialului fiecărui copil a crescut și Wendy. În 2010 era doar o grădiniță privată, una dintre puținele din Timișoara la acea vreme, apoi a deschis o clasă pregătitoare, la solicitarea părinților. Au urmat clase pentru nivelul primar, apoi gimnazial, iar din această toamnă Wendy deschide primele clase de liceu. Toate ca răspuns la solicitările părinților care își doresc continuitate pentru copiii lor. Acum Wendy College funcționează în patru corpuri de clădiri – două pentru grădiniță, una pentru școala primară și una pentru gimnaziu și liceu, și primește peste 350 de copii.
În 2022, platforma Republica vă invită să cunoașteți poveștile antreprenorilor români care au avut curajul să investească în educație. Vom intra în lumea celor care au deschis grădinițe, școli, instituții private de învățământ și care au făcut din actul de învățare- indiferent de forma pe care o îmbracă sau de vârsta celor cărora se adresează- o afacere profitabilă, cu șanse de a se dezvolta în viitor. Dăm credit educației este un proiect editorial care este realizat în parteneriat cu Banca Transilvania, pe parcursul întregului an 2022.
„Dacă un copil nu e bun la română sau la matematică, poate fi bun la altceva”
Asta crede Larisa Oara, care alături de familia ei coordonează activitatea Wendy College. A făcut tenis de performanță până la 17 ani și a câștigat numeroase competiții la nivel european, dar a trebuit să se retragă din cauza unei accidentări. Și-a luat un an de pauză după terminarea liceului, timp în care a decis să meargă la Facultatea de Științele Educației pentru a se putea alătura mamei și tatălui său, care deschiseseră deja grădinița.
Dar dincolo de studiile pe care le-a făcut, Larisa este convinsă să sportul a ajutat-o să se formeze ca om, iar acum să dezvolte business-ul început de părinții ei. Acesta este motivul pentru care în programul de cursuri opționale, acelea menite să sondeze potențialul fiecărui copil, sunt și foarte multe activități sportive, care vor fi completate. Există deja planuri pentru construcția unui piscine semi-olimpice și a unei săli de sport acoperite, anul viitor.
„Eu cred că orice copil trebuie să facă sport, nu neapărat de performanță, dar la modul serios. Sportul îți dă un program, te disciplinează. Știi că de la ora 3 la ora 4, ai înot, sau luni, miercuri si vineri ești la antrenament, ai o rutină. Un sport de echipă te ajută în relaționarea cu oamenii, îți formează abilitatea de a lucra cu alte persoane, cum te ajută și unul individual, pentru că nu e ca și când lucrezi singur. Eu am simțit că m-a ajutat și de aceea avem în școală multe ore de sport, ca opționale: dansuri, karate, volei, handbal, fotbal, baschet. Avem patru terenuri de sport și acum îl construim pe al cincilea. Încă de la grădiniță îi îndrumăm spre astfel de activități fizice. Credem că dacă nu copil nu e bun la română și la matematică, poate fi bun la altceva, la sport, la arte. Fiecare copil are ceva bun în el și acesta este rolul școlii noastre, să descoperim acest lucru bun. Chiar dacă pe partea academică nu toți copiii sunt de 10, pentru că nu pot fi, scopul principal este să descoperim acel ceva din fiecare”, spune Larisa, care dă exemplu unui elev care a început să facă karate la Wendy, iar acum este campion european.
„Eu îmi doresc ca fiecare copil care iese de pe poarta școlii noastre, să devină o persoană empatică”
La fel ca la română și la matematică, nici la sport nu ajung toți să facă performanță. Dar nu acesta este singurul obiectiv. Sau nu ar trebui să fie.
Prin diverse evenimente organizate în jurul unor activități sportive, cum este, de exemplu, Sports Day, sau concursuri de tip talent show, copiii ajung să dobândească abilități sociale, de comunicare, să învețe să-și regleze emoțiile atunci când nu câștigă, să găsească curajul de a urca pe scenă, să o ia de la capăt atunci când nu reușesc din prima încercare, să simtă că sunt parte dintr-o comunitate.
„Nu încurajăm competiția cu orice preț, dar fiecare e bun la ceva și atunci cred că trebuie aplaudat. Nu toți suntem buni la toate. Unii sunt buni la desen, alții la matematică, unii la dansuri, alții la sport, și atunci fiecare trebuie validat și aplaudat pe ce face el mai bine. Iar dacă avem, de exemplu, un elev de 10 pe linie, nu putem să nu-i recunoaștem meritele, mai ales la gimnaziu, unde este mai mult muncă individuală, iar profesorul este acolo doar pentru a-l îndruma”, explică Larisa, care peste toate abilitățile pe care le poate dobândi un copil sau talentele care i se pot descoperi, vrea să așeze ceva mai de preț.
„Cel mai mult îmi doresc ca fiecare copil care iese de pe poarta școlii noastre, să devină o persoană empatică. Să-l facem om. De aceea avem multe activități extrașcolare care să-i ajute să socializeze și să devină mai buni unii cu alții. Chiar dacă suntem la o școală privată și nivelul de trai este mediu sau peste mediu, copilul trebuie să se uite în stânga, în dreapta, și să vadă că persoana de lângă el poate nu are, și să vină în ajutorul ei. Tocmai de aceea organizăm periodic acțiuni caritabile în care ne implicăm cu toții: copii, părinți, profesori. Sau, de exemplu, dacă un coleg este mai slab la matematică, să se ducă să-l ajute. Asta le spun și părinților: Nu vă promit că veți avea un copil de nota 10, dar promit va pleca cu experiențe care să-l formeze ca om”.
„În pandemie am crescut cel mai mult”
Când părinții Larisei au deschis prima grădiniță Wendy, în 2010, în Timișoara nu existau prea multe inițiative private, și nici părinții nu păreau să aibă prea multă încredere în sistemul privat, mai ales pentru școală.
„Au fost niște bariere pe care a trebuit să le spargem. Părinții optau pentru grădinița privată, dar în școala privată nu aveau prea mare încredere. Prima opțiune era la stat ca să dea piept cu realitatea. La școală am pornit cu 3 copii, iar anul următor la fel. Abia acum, după 6 ani, am format 3 clase pregătitoare a câte 18 copii. Oamenii au început însă să prindă încredere. Pentru că auzeau de la prieteni, de la vecini. Dar cred că cei mai buni promoteri ai noștri sunt copiii, pe care îi vezi că pleacă fericiți de la școală. Am reușit să spargem aceste bariere și între timp au mai apărut două școli private în Timișoara. (...) Pandemia ne-a ajutat, a fost anul în care am crescut cel mai mult. Pentru că oamenii și-au dat seama că într-o clasă cu un număr mai mic de elevi este mai bine, din mai multe puncte de vedere”, spune Larisa.
Pandemia a fost însă și una dintre cele mai mari provocări. Adaptarea s-a făcut însă rapid și, din a treia zi, s-a implementat predarea online. Sigur că lucrurile nu au funcționat bine din prima, dar au învățat și au modificat procesul pe parcurs, mai ales că exista și infrastructura care a permis acest lucru: table interactive, laptopuri, platforme de comunicare. Ceea ce nu se poate spune despre școlile de stat, unde a mai exista încă o problemă: numărul mult mai mare de elevi care trebuiau gestionați comparativ cu o școală privată.
Adaptare, zâmbete și dragoste de meserie
Sunt multe aspectele care despart școala de stat de școala privată, dar sunt și câteva care le poate apropia. Sau cel puțin unul: dascălul. Dincolo de dotările materiale, spațiile de joacă, numărul mai mic de copii și mai mare de activități, omul de la catedră rămâne esențial în actul educațional.
Dacă există dragoste de meserie, capacitatea de a-ți lăsa toate grijile acasă și dorința de a te folosi de toate resursele informaționale pentru a adapta actul de predare, îți poți face meseria la fel de bine și la stat, și la privat, crede Larisa.
„Cei care încep un business în acest domeniu, să nu se aștepte la câștiguri foarte mari, mai ales la început. E un domeniu în care se investește încontinuu, de la cadre didactice, la baza materială. Dar înainte de bani, trebuie să investim suflet, ceea ce se poate face și stat, pentru că asta avem nevoie să creștem, copii buni la suflet”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.