Jaqueline Cristian s-a luat la întrecere cu Ana Bogdan în proba de comeback! Ea s-a aflat în setul 2 într-o situație și mai dificilă, fiind condusă de cealaltă Ană, Bondár, cu 5-1. (Foto: Facebook Federaţia Română de Tenis)

Qatar e o dictatură teocratică la fel de crudă ca aceea din Iran, doar că nu atât de vizibilă. Fotbaliștii iranieni care nu sunt pe linie cu regimul ucigaș au probleme în a fi convocați la echipa națională. Qatarul, în schimb, grație FIFA, e gazda Cupei Mondiale.

Un scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, ca și subsemnatul, mă întreabă de ce nu am făcut cerere pentru indemnizație de pensie la zisa instituție. Nu știu ce să-i răspund: nu m-am gândit, n-am știut că se poate... Păi, e dreptul tău, îmi mai spune.

Talpa pusă de Austria în ultimul moment intrării României în Schengen ține, înainte de politică, diplomație sau imigrație, de domeniul absurdului.

Faptul că Parlamentul ucrainean a adoptat o nouă lege a minorităților, fără consultarea Comisiei de la Veneția și a comunității românești din Ucraina, așa cum a solicitat România, e întristător, dar nu de mirare. Se mențin în „noua” lege, în ciuda asigurărilor de schimbare date de președintele Zelenski când milioane de ucraineni fugeau în România, fiind primiți cu brațele deschise, vechi restricții și neclarități privind educația în limba română și utilizarea ei în administrație, justiție și inscripții publice, în zonele locuite tradițional de români, al treilea grup etnic ca număr din Ucraina.

Omologul în odăjdii al lui Putin a ajustat ortodoxia cu politica Moscovei, transformând-o într-o religie a omorului.

Sunt întrebat de ce nu spun nimic de filmul românesc Teambuilding. Mai ales că scriu alții despre el pe net și pretind că aș fi scris eu.

Și acum mi se strânge inima când îmi amintesc cât de adevărată mi s-a părut expresia „ca un copil”, de pe chipul lui Andy plângând. Era după încă unul dintre meciurile greu de privit, în care Murray, după operație, șchiopăta aproape ca mine (sunt și eu în clubul șoldurilor de metal) și pierdea la băieți care, altfel, nici n-ar fi suflat în fața lui.

„Tata trecea pe acolo. Erau multe steaguri ale Serbiei. Asta a crezut el. Credea că se fotografiază cu cineva din Serbia. Atâta tot”.

Știați că gibonul s-a aclimatizat și trăiește în România? Cele două exemplare, cunoscute sub numele de frații Tate, doi giboni adulți, zburdă de ani de zile nestringherite pe plaiurile noastre. N-am scris nimic despre ei până acum, am și eu limite în a-mi mânji condeiul. Dar specimenele zbiară la mine din ecrane zi de zi, mai ceva decât atacurile cotidiene cu rachete ale Rusiei. Nu-i pot face să tacă, dar pot să zic și eu ceva. Scurt.