Turneu cu participare selectă, Astana Open, în Kazahstan. Meci excepțional în semifinală, de o forță și acuratețe rare, între Novak Djoković și Daniil Medvedev. Lovituri antologice reușite de ambii.
Djoković a făcut eforturi uriașe să rupă apărarea caracatiței Medvedev, omul care „ajunge la orice minge”. A răzbit în setul 2, după ce îl pierduse pe primul, câștigând cu 8-6 unul dintre cele mai frumoase tie-break-uri din câte am văzut.
Și, deodată, stupoare: Medvedev, care luptase la capacitate maximă până la ultima minge, se duce la Djoković, îi spune câteva cuvinte, strânge mâna sârbului și arbitrului și părăsește terenul. Nu cere asistență medicală, un consult, o pauză, nimic.
Aud acum că ar fi avut ceva pe la mușchii aductori...
Dați-mi voie să nu cred. După atâta tenis cât am trăit într-o viață, pot să afirm că rusul era perfect apt fizic să continue. Motivul abandonului e psihic: atitudinea tribunelor. În majoritate covârșitoare, spectatorii au fost cu Djoković. N-am auzit, tot meciul, decât valuri de încurajări „Nole! Nole!” și „Novak! Novak!”; niciodată, subliniez, niciodată numele rusului. Medvedev oricum nu e un jucător prea simpatizat. Dar acest meci nu se desfășura la Londra, sau Paris, ci în capitala fostei republici sovietice Kazahstan. Unde rusul Medvedev nu are, practic, niciun susținător...
Kazahstanul a declarat ilegală anexarea teritoriilor din Ucraina de către Rusia.
Deși e obișnuit cu aversiunea publicului, cred că a fost pur și simplu prea mult pentru nervii lui Daniil...
P.S. La Ostrava, în Cehia, turneu mare, de 500 p, în semifinală, Iga Swiatek luptă din greu cu Ekaterina Alexandrova. Se intră în setul decisiv. Pe lângă scandările pentru Iga, publicul aplaudă frenetic greșelile neforțate ale rusoaicei, ba chiar și dubla greșeală. Swiatek ia conducerea. Voci din tribună: „Slava Ukraini!”.
