Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Singur în URSS

Daniil Medvedev și Novak Djokovic

Turneu cu participare selectă, Astana Open, în Kazahstan. Meci excepțional în semifinală, de o forță și acuratețe rare, între Novak Djoković și Daniil Medvedev. Lovituri antologice reușite de ambii.

Djoković a făcut eforturi uriașe să rupă apărarea caracatiței Medvedev, omul care „ajunge la orice minge”. A răzbit în setul 2, după ce îl pierduse pe primul, câștigând cu 8-6 unul dintre cele mai frumoase tie-break-uri din câte am văzut.

Și, deodată, stupoare: Medvedev, care luptase la capacitate maximă până la ultima minge, se duce la Djoković, îi spune câteva cuvinte, strânge mâna sârbului și arbitrului și părăsește terenul. Nu cere asistență medicală, un consult, o pauză, nimic.

Aud acum că ar fi avut ceva pe la mușchii aductori...

Dați-mi voie să nu cred. După atâta tenis cât am trăit într-o viață, pot să afirm că rusul era perfect apt fizic să continue. Motivul abandonului e psihic: atitudinea tribunelor. În majoritate covârșitoare, spectatorii au fost cu Djoković. N-am auzit, tot meciul, decât valuri de încurajări „Nole! Nole!” și „Novak! Novak!”; niciodată, subliniez, niciodată numele rusului. Medvedev oricum nu e un jucător prea simpatizat. Dar acest meci nu se desfășura la Londra, sau Paris, ci în capitala fostei republici sovietice Kazahstan. Unde rusul Medvedev nu are, practic, niciun susținător...

Kazahstanul a declarat ilegală anexarea teritoriilor din Ucraina de către Rusia.

Deși e obișnuit cu aversiunea publicului, cred că a fost pur și simplu prea mult pentru nervii lui Daniil...

P.S. La Ostrava, în Cehia, turneu mare, de 500 p, în semifinală, Iga Swiatek luptă din greu cu Ekaterina Alexandrova. Se intră în setul decisiv. Pe lângă scandările pentru Iga, publicul aplaudă frenetic greșelile neforțate ale rusoaicei, ba chiar și dubla greșeală. Swiatek ia conducerea. Voci din tribună: „Slava Ukraini!”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult