Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Singur în URSS

Daniil Medvedev și Novak Djokovic

Turneu cu participare selectă, Astana Open, în Kazahstan. Meci excepțional în semifinală, de o forță și acuratețe rare, între Novak Djoković și Daniil Medvedev. Lovituri antologice reușite de ambii.

Djoković a făcut eforturi uriașe să rupă apărarea caracatiței Medvedev, omul care „ajunge la orice minge”. A răzbit în setul 2, după ce îl pierduse pe primul, câștigând cu 8-6 unul dintre cele mai frumoase tie-break-uri din câte am văzut.

Și, deodată, stupoare: Medvedev, care luptase la capacitate maximă până la ultima minge, se duce la Djoković, îi spune câteva cuvinte, strânge mâna sârbului și arbitrului și părăsește terenul. Nu cere asistență medicală, un consult, o pauză, nimic.

Aud acum că ar fi avut ceva pe la mușchii aductori...

Dați-mi voie să nu cred. După atâta tenis cât am trăit într-o viață, pot să afirm că rusul era perfect apt fizic să continue. Motivul abandonului e psihic: atitudinea tribunelor. În majoritate covârșitoare, spectatorii au fost cu Djoković. N-am auzit, tot meciul, decât valuri de încurajări „Nole! Nole!” și „Novak! Novak!”; niciodată, subliniez, niciodată numele rusului. Medvedev oricum nu e un jucător prea simpatizat. Dar acest meci nu se desfășura la Londra, sau Paris, ci în capitala fostei republici sovietice Kazahstan. Unde rusul Medvedev nu are, practic, niciun susținător...

Kazahstanul a declarat ilegală anexarea teritoriilor din Ucraina de către Rusia.

Deși e obișnuit cu aversiunea publicului, cred că a fost pur și simplu prea mult pentru nervii lui Daniil...

P.S. La Ostrava, în Cehia, turneu mare, de 500 p, în semifinală, Iga Swiatek luptă din greu cu Ekaterina Alexandrova. Se intră în setul decisiv. Pe lângă scandările pentru Iga, publicul aplaudă frenetic greșelile neforțate ale rusoaicei, ba chiar și dubla greșeală. Swiatek ia conducerea. Voci din tribună: „Slava Ukraini!”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Copii postura scoala / sursa foto: Profimedia

La ora opt fără un sfert, își aruncă ghiozdanul greu pe un umăr și pornește spre școală. Are șase-șapte ani și merge repede, pentru că nu vrea să ajungă ultimul în clasă. Sau pornește mult mai de dimineață, dintr-un capăt în altul al orașului, moțăind în mașina părinților sau într-un tramvai supraaglomerat.

Citește mai mult

Samsun, Turcia, 30 august 2026

În Turcia, un nou partid pare să aducă speranță celor ce au ajuns la limita răbdării și la capătul economiilor. Costul vieții a atins niveluri fără precedent, salariul minim, de aproximativ 500€, nici nu mai acoperă de multe ori prețul chiriei. Alimentele zilnice, fructele sau legumele, au prețuri „europene” (doar pâinea albă, în special cea subvenționată de guvern, are prețuri mai omenești).

Citește mai mult

Victorie AFD Germania / sursa foto: Profimedia

Victoria AfD în Saxonia-Anhalt este, dincolo de ideologia acestui partid, un semnal pe care partidele tradiționale din Europa nu-și mai permit să-l ignore. Electoratul s-a săturat. Nu doar de anumite politici, ci de aceiași oameni, de aceleași discursuri și de aceeași clasă politică.

Citește mai mult

Mama fetita scoala / sursa foto: Profimedia

Pentru mine, fiecare început de an școlar era un motiv de bucurie. Îmi plăceau rechizitele mirosind a nou, caietele impecabile și etichetele scrise cu grijă. Învățasem să-mi fac singură coperțile dintr-o hârtie mai groasă, albastră - probabil de atunci mi se trage talentul de a împacheta cadouri impecabil.

Citește mai mult