Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Singur în URSS

Daniil Medvedev și Novak Djokovic

Turneu cu participare selectă, Astana Open, în Kazahstan. Meci excepțional în semifinală, de o forță și acuratețe rare, între Novak Djoković și Daniil Medvedev. Lovituri antologice reușite de ambii.

Djoković a făcut eforturi uriașe să rupă apărarea caracatiței Medvedev, omul care „ajunge la orice minge”. A răzbit în setul 2, după ce îl pierduse pe primul, câștigând cu 8-6 unul dintre cele mai frumoase tie-break-uri din câte am văzut.

Și, deodată, stupoare: Medvedev, care luptase la capacitate maximă până la ultima minge, se duce la Djoković, îi spune câteva cuvinte, strânge mâna sârbului și arbitrului și părăsește terenul. Nu cere asistență medicală, un consult, o pauză, nimic.

Aud acum că ar fi avut ceva pe la mușchii aductori...

Dați-mi voie să nu cred. După atâta tenis cât am trăit într-o viață, pot să afirm că rusul era perfect apt fizic să continue. Motivul abandonului e psihic: atitudinea tribunelor. În majoritate covârșitoare, spectatorii au fost cu Djoković. N-am auzit, tot meciul, decât valuri de încurajări „Nole! Nole!” și „Novak! Novak!”; niciodată, subliniez, niciodată numele rusului. Medvedev oricum nu e un jucător prea simpatizat. Dar acest meci nu se desfășura la Londra, sau Paris, ci în capitala fostei republici sovietice Kazahstan. Unde rusul Medvedev nu are, practic, niciun susținător...

Kazahstanul a declarat ilegală anexarea teritoriilor din Ucraina de către Rusia.

Deși e obișnuit cu aversiunea publicului, cred că a fost pur și simplu prea mult pentru nervii lui Daniil...

P.S. La Ostrava, în Cehia, turneu mare, de 500 p, în semifinală, Iga Swiatek luptă din greu cu Ekaterina Alexandrova. Se intră în setul decisiv. Pe lângă scandările pentru Iga, publicul aplaudă frenetic greșelile neforțate ale rusoaicei, ba chiar și dubla greșeală. Swiatek ia conducerea. Voci din tribună: „Slava Ukraini!”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Livadaru Alex

Ziua de 5 ianuarie, pe care mulți se așteptau ca Guvernul Bolojan să o declare zi „punte” (liberă între două minivacanțe, pentru a asigura continuitate, urmând a se recupera treptat pe parcursul anului) a rămas zi lucrătoare, chestiune care i-a pus pe unii angajați la stat în anumite domenii în mare încurcătură. Au fost nevoiți să-și ia o zi de concediu de odihnă pentru a nu-și fractura vacanța sau au fost nevoiți să se reorganizeze, să se suie în mașini și să meargă la muncă.

Citește mai mult

Trump UE SUA / sursa foto: Profimedia

Nimic nu a însufleţit mai puternic oamenii decât promisiunea libertăţii. Dictatorii de pretutindeni şi dintotdeauna i-au pedepsit cel mai crunt pe cei care le vorbeau oamenilor despre această minunată, dar rară, stare a fiinţelor umane. Şi, bineînţeles, au dorit dintotdeauna să zdrobească ţările unde fiecare îşi putea trăi viaţa după cum îşi dorea.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Îmi imaginez uneori un posibil scenariu pentru America viitorului, când copiii sau nepoții mei vor ajunge la maturitate; văd Statele Unite devenind o economie de servicii și informații; îmi imaginez cum aproape toate industriile manufacturiere importante se vor fi mutat în alte țări; văd uriașe forțe tehnologice aflate în mâinile câtorva persoane și cum cei care reprezintă interesul public nu pot nici măcar să înțeleagă problemele reale

Citește mai mult