Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Singur în URSS

Daniil Medvedev și Novak Djokovic

Turneu cu participare selectă, Astana Open, în Kazahstan. Meci excepțional în semifinală, de o forță și acuratețe rare, între Novak Djoković și Daniil Medvedev. Lovituri antologice reușite de ambii.

Djoković a făcut eforturi uriașe să rupă apărarea caracatiței Medvedev, omul care „ajunge la orice minge”. A răzbit în setul 2, după ce îl pierduse pe primul, câștigând cu 8-6 unul dintre cele mai frumoase tie-break-uri din câte am văzut.

Și, deodată, stupoare: Medvedev, care luptase la capacitate maximă până la ultima minge, se duce la Djoković, îi spune câteva cuvinte, strânge mâna sârbului și arbitrului și părăsește terenul. Nu cere asistență medicală, un consult, o pauză, nimic.

Aud acum că ar fi avut ceva pe la mușchii aductori...

Dați-mi voie să nu cred. După atâta tenis cât am trăit într-o viață, pot să afirm că rusul era perfect apt fizic să continue. Motivul abandonului e psihic: atitudinea tribunelor. În majoritate covârșitoare, spectatorii au fost cu Djoković. N-am auzit, tot meciul, decât valuri de încurajări „Nole! Nole!” și „Novak! Novak!”; niciodată, subliniez, niciodată numele rusului. Medvedev oricum nu e un jucător prea simpatizat. Dar acest meci nu se desfășura la Londra, sau Paris, ci în capitala fostei republici sovietice Kazahstan. Unde rusul Medvedev nu are, practic, niciun susținător...

Kazahstanul a declarat ilegală anexarea teritoriilor din Ucraina de către Rusia.

Deși e obișnuit cu aversiunea publicului, cred că a fost pur și simplu prea mult pentru nervii lui Daniil...

P.S. La Ostrava, în Cehia, turneu mare, de 500 p, în semifinală, Iga Swiatek luptă din greu cu Ekaterina Alexandrova. Se intră în setul decisiv. Pe lângă scandările pentru Iga, publicul aplaudă frenetic greșelile neforțate ale rusoaicei, ba chiar și dubla greșeală. Swiatek ia conducerea. Voci din tribună: „Slava Ukraini!”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

CTP--

Bolojan, Ciucu, Fritz, precum și analiști economici și politici serioși îi tot spun lui Grindeanu că, în cazul ruperii actualei coaliții, urmarea nu poate fi decât și mai rea, chiar catastrofală, pentru români și România. Dânșii n-au priceput un lucru: pe actualul staroste PSD îl doare tot în organul genital, ca și pe predecesorul său, de răul României. El nu are nevoie de un sector privat bine dezvoltat, de oameni care să se susțină prin muncă cinstită și să-și plătească dările, de fonduri UE greu de dijmuit, ci de atârnători de stat – adică de mărinimia otrăvită și coruptă a PSD.

Citește mai mult

sediul PSD

Recunosc că m-am speriat când am auzit comparația cu „rozătoarele”, venind la suprafață în dezbatere publică din ultimele zile. Astfel de imagini pot aluneca ușor într-o formă de dezumanizare a adversarului, iar istoria ne-a arătat unde poate duce asta: când oponentul devine animal, devine și mai ușor de „eliminat”, precum am văzut în Germania nazistă și în Rwanda, unde etnicii Tutsi erau etichetați drept „gândaci” - iar ceea ce a urmat a fost cel mai cumplit genocid din zilele noastre. foto: Profimedia

Citește mai mult

Mika Häkkinen

Într-un moment în care antreprenoriatul nu mai înseamnă doar creștere accelerată, ci și echilibru, adaptabilitate și decizii mai conștiente, iar piața este invadată de cârți, podcasturi, traininguri și experți de toate feluri, apare o întrebare legitimă: de la cine mai înveți, cu adevărat? FOMO - The Festival of Modern Owners - vine cu un răspuns clar: de la oameni care au trecut deja prin presiune, succes, eșec, reinventare și care pot traduce aceste experiențe în idei aplicabile. Line-up-ul ediției din 2026 nu este construit doar în jurul notorietății, ci al relevanței.

Citește mai mult