Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

O manipulare parșivă

Într-un site „pe surse”, definit prin proputinismul și antioccidentalismul pe față sau „împachetate”, apare o știre de o parșivenie manipulatorie pe care nu pot să nu o remarc.

„Vă blestem până la a șaptea generație – O mamă al cărei fiu a fost ucis la Dnipro abia a mai putut fi stăpânită de soldați

O mamă care și-a pierdut fiul în urma bombardamentului asupra unei clădiri de apartamente din Dnepr și-a strigat durerea și i-a blestemat pe autorii atacului. Într-un filmuleț devenit viral, femeia este ținută de doi bărbați în timp ce își strigă disperarea în mijlocul operațiunilor de salvare după atacul de la Dnepr, scrie News.ro.

«De ce l-ai ucis? Ai venit aici în orașul nostru. Te-am acceptat ca pe niște oameni normali, ca pe niște rude. Ce ai făcut cu fiul meu? Ticăloșilor. Vă blestem până la a șaptea generație. Veți fi blestemați de toți oamenii, de mine și de lacrimile tuturor. Întreaga ta țară să fie blestemată», a strigat femeia. Paisprezece persoane au fost ucise și alte 73 au fost rănite, după atacul cu o rachetă X-22 asupra unei clădiri rezidențiale din Dnepr”.

Dacă suntem cât de cât antrenați în a sesiza manipulările, ce observăm? În tot cuprinsul știrii nu apar cuvintele rusesc, ruși, soldați ruși sau Rusia. De asemenea, nu apar cuvintele ucrainean, ucraineancă, nici Ucraina. Singurul reper este numele orașului scris în titlu, Dnipro, în text, Dnepr.

Cine a atacat acolo pe cine, nu se spune.

Mai jos, site-ul reproduce un film scurt conținând blestemele mamei, deasupra fiind scrise pe englezește, după cum vedem, niște cuvinte limpezi ca lacrimile: „Această mamă ucraineană din Dnipro și-a pierdut fiul în urma atacului terorist rusesc de astăzi. Ea dă glas mâniei pe care milioane de ucraineni o simt față de națiunea teroristă”.

 Ambiguitatea din corpul știrii redactate în românește urmărește să inducă subconștient cititorilor ideea că ucrainenii, pentru că se apără, pot fi la fel de vinovați ca soldații ruși care atacă și omoară civili pașnici ucraineni. Este unul dintre scopurile principale pe care propaganda Kremlinului le urmărește și în România. 


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult