Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

O manipulare parșivă

Într-un site „pe surse”, definit prin proputinismul și antioccidentalismul pe față sau „împachetate”, apare o știre de o parșivenie manipulatorie pe care nu pot să nu o remarc.

„Vă blestem până la a șaptea generație – O mamă al cărei fiu a fost ucis la Dnipro abia a mai putut fi stăpânită de soldați

O mamă care și-a pierdut fiul în urma bombardamentului asupra unei clădiri de apartamente din Dnepr și-a strigat durerea și i-a blestemat pe autorii atacului. Într-un filmuleț devenit viral, femeia este ținută de doi bărbați în timp ce își strigă disperarea în mijlocul operațiunilor de salvare după atacul de la Dnepr, scrie News.ro.

«De ce l-ai ucis? Ai venit aici în orașul nostru. Te-am acceptat ca pe niște oameni normali, ca pe niște rude. Ce ai făcut cu fiul meu? Ticăloșilor. Vă blestem până la a șaptea generație. Veți fi blestemați de toți oamenii, de mine și de lacrimile tuturor. Întreaga ta țară să fie blestemată», a strigat femeia. Paisprezece persoane au fost ucise și alte 73 au fost rănite, după atacul cu o rachetă X-22 asupra unei clădiri rezidențiale din Dnepr”.

Dacă suntem cât de cât antrenați în a sesiza manipulările, ce observăm? În tot cuprinsul știrii nu apar cuvintele rusesc, ruși, soldați ruși sau Rusia. De asemenea, nu apar cuvintele ucrainean, ucraineancă, nici Ucraina. Singurul reper este numele orașului scris în titlu, Dnipro, în text, Dnepr.

Cine a atacat acolo pe cine, nu se spune.

Mai jos, site-ul reproduce un film scurt conținând blestemele mamei, deasupra fiind scrise pe englezește, după cum vedem, niște cuvinte limpezi ca lacrimile: „Această mamă ucraineană din Dnipro și-a pierdut fiul în urma atacului terorist rusesc de astăzi. Ea dă glas mâniei pe care milioane de ucraineni o simt față de națiunea teroristă”.

 Ambiguitatea din corpul știrii redactate în românește urmărește să inducă subconștient cititorilor ideea că ucrainenii, pentru că se apără, pot fi la fel de vinovați ca soldații ruși care atacă și omoară civili pașnici ucraineni. Este unul dintre scopurile principale pe care propaganda Kremlinului le urmărește și în România. 


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult