În toată mașinăria de stat a Rusiei, s-a găsit un singur om capabil să-și învingă creierul reptilian. Fiecare homo sapiens are în adâncul encefalului un creier vechi, rămas de la reptile.

Pe 14 iulie, acum 233 de ani, un cutremur social cu consecințe planetare s-a produs în Paris, Franța, dând naștere Declarației Drepturilor Omului și Cetățeanului, pe care regele Louis XVI a fost silit să o promulge.

Mă aflam într-un local mic, cu nume franțuzesc, am făcut comanda în engleză unui om din Bangladeș, care mi-a adus o bere cu nume românesc. Eram în România.

Esențial în victoria Simonei asupra supertalentatei tinere Coco Gauff mi se pare inițiativa. Curajul cu care a lovit decisiv. A făcut mai multe winnere decât nărăvașa Gauff! E jocul care a dus-o cel mai sus în carieră. (Foto: Arlyn McAdorey / Zuma Press / Profimedia)

Monarhia britanică este un obiectiv turistic. Un show. Funeraliile reginei Elisabeta a II-a sunt Campionatul Mondial de Fotbal sau premiile Oscar.

„Nu merită să trăiască”, declară un deputat din Duma rusă despre militarii ucraineni capturați la Azovstal, unde au rezistat 2 luni și jumătate atacurilor sălbatice ale hoardei lui Putin. Electrizați de frenezia necro, rușii sunt gata să moară pentru fericirea de a-i omorî pe alții.

Acum, la Roland Garros, jucând împotriva lui Rafa Nadal, Djoković a fost apăsat de antipatia mergând până la huo!, venită din tribune, care l-a însoțit în toate meciurile de la Paris. (Foto: Profimedia)

Difuzat în timpul meciurilor de la Wimbledon cu o frecvență năucitoare, clipul publicitar în care Simona dă cu racheta de ciment din toate pozițiile mă lovește în creier. Foto Getty Images

De mult n-am mai văzut un meci psihoblitz, câștigat psihic așa cum a făcut Simona cu Paula Badosa. Spanioloaica, nr. 4 mondial, a început de pe cai mari, dând tare, la linii, sperând s-o încalece pe româncă, să dețină controlul jocului. Foto: Getty Images

Să tot fi avut vreo 19-20 de ani în vara aceea pe care mi-o amintesc ploioasă rău. Eram prin Costinești cu niște băieți, stăteam la cort, mâncam cornuri cu lapte bătut dimineața cât cuprindea, și aia era toată masa zilei. Am fi putut s-o completăm doar cu niște alge, că atâta ne ținea buzunarul.