Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Halepbăda

S.Halep - august

Foto: Getty Images

În primul ei meci după Wimbledon, pe hardul de la Washington, Simona a biruit-o pe Cristina Bucsa jucând destul de nesigur și oscilant. E mare lucru să învingi când nu joci bine.

În afară de greșelile neforțate, mi-au displăcut la Simona, parcă mai mult ca niciodată, țipetele pe care le scoate pe lovitură. Nu sunt icnete scurte, sincrone cu zvâcnetul mișcării, ci „aghhhaaaa...”-uri prelungite, adesea ajungând să se suprapună cu lovirea mingii de către adversară, ceea ce i-ar putea afecta acesteia concentrarea în mod incorect.

Dar nu numai concentrarea adversarei. După părerea mea, aceste strigăte intense și lungi induc celei care le scoate o falsă impresie de forță și eficiență în lovitură (nu dai mai tare, dacă strigi mai tare, și, cu atât mai puțin, mai precis), care se întoarce împotriva ei, psihic vorbind, îndată ce primește înapoi mingi pe care le credea „dărâmătoare”. Pe scurt, „vocalizele” nu o ajută pe Simona, dimpotrivă.

Nu mai vorbesc de aspectul dizgrațios, mai ales prin comparație cu o jucătoare elegantă și silențioasă cum e Cristina Bucsa.

M-au deranjat dintotdeauna zbieretele tarzanice ale Sharapovei, Azarenkăi, Arinei Sabalenka etc. Avem și la băieți așa ceva: Nadal l-a chemat „părintește” la fileu pe tânărul italian Sonego, ca să-i spună să dea sonorul mai încet. Litera strictă a regulamentului nu-i permitea lui Rafa să facă asta, putea să se adreseze arbitrului, dar zisul regulament ar fi trebuit să introducă de mult sancțiuni pentru astfel de hărțuiri audio.

Până atunci, aș considera un semn bun din toate punctele de vedere o Simona mută ca o lebădă pe teren. Fie și pentru că acela căruia îi mulțumește închinându-se când câștigă o aude mai bine dacă tace.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Telegondola Mamaia, între demolare și autostradă prin aer. Ce ar trebui făcut, de fapt, cu simbolul stațiunii?

În mai puțin de doi ani, Telegondola din Mamaia a trecut - cel puțin în declarațiile publice - prin toate scenariile posibile. Mai întâi, arhitecții care lucrau la noul Plan Urbanistic Zonal al stațiunii au propus eliminarea instalației, considerând că stâlpii și cablurile afectează imaginea urbană și zonele istorice din Mamaia. Apoi, primarul Constanței a spus răspicat că telegondola nu va fi desființată. Acum, președintele Consiliului Județean Constanța anunță că instituția ar putea prelua instalația și că, în viziunea sa, traseul ar putea fi extins spre Năvodari, spre Delfinariu și chiar către sudul litoralului.

Citește mai mult

Telegrame din taberele copilăriei. De la „Bobiță” și biscuitul în ochi, la autocarul pentru copiii căzuți pe Vulcanii Noroioși

Recent, am devenit nostalgic după taberele copilăriei - nu știu exact motivul, dar poate o să-l deslușesc până la finalul articolului. Șase veri la rând, din 1998 până în 2003, adică de la 9 ani până am intrat la liceu, am fost în taberele de creație literară „Tinere condeie” de la Tismana (județul Gorj), apoi Poiana Pinului și Arbănași (ambele din județul Buzău).

Citește mai mult

cernavoda

Oprirea ambelor unități de la Cernavodă scoate din sistem aproximativ 1.400 MW capacități de producție continuă și predictibilă. România poate evita întreruperile de alimentare, însă ajunge să depindă aproape integral de disponibilitatea vecinilor exact când aceștia se confruntă cu aceeași secetă, caniculă și reducere a producției nucleare și hidroelectrice.

Citește mai mult