Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Punem o haină mai groasă?

Pe 16 ianuarie 1969, în Piața Wenceslas, studentul Universității Caroline din Praga, Jan Palach, și-a dat foc după ce s-a stropit cu combustibil pentru a întări revolta împotriva ocupării Cehoslovaciei cu tancurile de către URSS în august 1968. A spus asta înainte de a muri, după 3 zile, din cauza arsurilor. În februarie, s-a autoincendiat, tot în Piața Wenceslas, un alt student, Jan Zajc.

Acum, în aceeași Piață simbol, 70 de mii de cehi s-au adunat ca să ceară gaz ieftin de la Rusia. Nu pentru a-și da foc. Au mai revendicat ieșirea din NATO și UE, înțelegeri separate cu Putin, pentru scăderea prețului energiei în Cehia, precum și izgonirea refugiaților ucraineni din țară. 

Cristian Tudor Popescu

În Italia, în Germania, în Franța mișcările anti UE care au înșfăcat țelul suprem să nu le fie cam frig cetățenilor la iarnă, se încălzesc pentru demonstrații recepționate cu ciocniri de votcă la Kremlin. De Ungaria, ce să mai vorbim. În România, partidul Sf. Simion Nuntașul a organizat o repetiție la masă pentru marele miting pe tema foamei, ce îl va declanșa la început de octombrie.

Când am putut să călătoresc, după 1989, căci înainte fusesem respins până și pentru o excursie în grup în Ungaria, am constatat că, într-adevăr, Occidentul era net superior comunismului în materie de economie, tehnologie, civilizație. Germania de Vest, unde am ajuns prima dată, mi s-a părut un basm luminos față de România mea ceaușistă. Dar n-am reușit să scap nicăieri de întrebarea care m-a dus la despărțirea de povestea comunistă: este superior și din punct de vedere moral?

Comunismul înseamnă, n-am îndoieli, o imensă mizerie morală. Dar Occidentul capitalist, democratic și liber?

Nici până astăzi nu am un răspuns. E posibil să primesc unul în următoarele luni.

Scopul lui Putin e limpede: vrea să transforme Europa într-un dominion rusesc, ceea ce Stalin reușise cu Estul ei. Așa ceva se poate realiza fie prin atacare și ocupare directă, ca în cazul Ucrainei, fie prin venirea la putere a unor conducători vasali Kremlinului, care, în fățărnicia lor imbecilă, înghițită de atâția, se numesc, culmea, suveraniști. Uniunea Europeană desființată, o Europă divizată în state „independente”, „suverane”, părăsită de America, ar fi luată în stăpânire, bucată cu bucată, de Rusia.

Pariul lui Putin e simplu: răniți la buzunar, europenii îmburgheziți vor da dracului libertatea, democrația, dreptatea pentru a-și menține nivelul de trai confortabil. Să observăm că zișilor europeni nu li se cere de către guvernele încă democratic alese să se bată cu Armata Roșie și să moară. Lupta e cu cele câteva grade în minus în case și cu creșterea prețurilor.

Românii, sau cel puțin unii dintre ei, își mai amintesc – au îndurat ani de zile frigul, foamea și iobăgia sub Ceaușescu. La iarnă, caznele astea pot să revină, mai puțin iobăgia. Faptul că acum suferința măcar va fi în libertate dă, oare, un alt rost vorbelor lui Ceaușescu: „Puneți o haină mai groasă!”? Sau, mai bine, ne ducem cu toții la nunta de aur a crăișorului peluzelor cu România?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Livadaru Alex

Ziua de 5 ianuarie, pe care mulți se așteptau ca Guvernul Bolojan să o declare zi „punte” (liberă între două minivacanțe, pentru a asigura continuitate, urmând a se recupera treptat pe parcursul anului) a rămas zi lucrătoare, chestiune care i-a pus pe unii angajați la stat în anumite domenii în mare încurcătură. Au fost nevoiți să-și ia o zi de concediu de odihnă pentru a nu-și fractura vacanța sau au fost nevoiți să se reorganizeze, să se suie în mașini și să meargă la muncă.

Citește mai mult

Trump UE SUA / sursa foto: Profimedia

Nimic nu a însufleţit mai puternic oamenii decât promisiunea libertăţii. Dictatorii de pretutindeni şi dintotdeauna i-au pedepsit cel mai crunt pe cei care le vorbeau oamenilor despre această minunată, dar rară, stare a fiinţelor umane. Şi, bineînţeles, au dorit dintotdeauna să zdrobească ţările unde fiecare îşi putea trăi viaţa după cum îşi dorea.

Citește mai mult