Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Rușinea rușilor

Cristian Tudor Popescu

 În toată mașinăria de stat a Rusiei, s-a găsit un singur om capabil să-și învingă creierul reptilian. Fiecare homo sapiens are în adâncul encefalului un creier vechi, rămas de la reptile. Acesta, situat în trunchiul cerebral și cerebel, este sediul instinctului de conservare. Îi dictează să fugă, să se ascundă, să se conformeze ritualurilor tribului, să nu iasă din rând în niciun fel. Să respecte teritoriul și ierarhia socială. Sau, să atace și să ucidă, pentru a nu suferi schimbări, pentru a-și păstra starea existentă.

Diplomatul Rusiei la ONU, Boris Bondarev, a renunțat la toate acestea, demisionând și rostind cu glas tare ce gândește: „Cei care au conceput acest război doresc un singur lucru – să rămână la putere pentru totdeauna, să trăiască în palate pompoase și de prost gust, să navigheze pe iahturi comparabile ca tonaj și costuri cu întreaga marină rusă, bucurându-se de putere nelimitată și de impunitate totală. Pentru a obține acest lucru, ei sunt dispuși să sacrifice oricât de multe vieți. 

Mii de ruși și ucraineni au murit deja doar pentru asta.

Niciodată nu mi-a fost atât de rușine de țara mea”.

Ca urmare, Bondarev va fi ostracizat, hăituit, arestat sau, mai simplu, omorât, cum a fost celălalt Boris, Nemțov. Craniul vorbitor al Kremlinului, Peskov, a glăsuit citând din Lenin și din protocomunistul (cum îl numește Putin) Iisus Hristos: „Putem spune că domnul Bondarev nu mai este cu noi, e împotriva noastră. Are o poziție în care condamnă acțiunile conducerii ruse, care sunt susținute de aproape întreaga populație a țării noastre”.

Urmează, cu siguranță, ca Bondarev să fie declarat trădător, „agent al străinătății”, cum au fost etichetați Garry Kasparov și Mikhail Hodorkovsky. Agenți ai străinătății – adică, pe Pământ există două lumi, Rusia și străinătatea, care nu poate fi decât dușmănoasă.

Boris Bondarev e conștient că gestul său nu va fi susținut de nimeni din ministerul lui Lavrov, unde creierul reptilian face legea. Și nici de vreun cetățean rus.

Subsemnatul îmi pun totuși speranța în acest sentiment: rușinea. Dacă veteranul Bondarev nu reușește să-l trezească, poate că rușilor le va fi rușine că, în vreme ce ei tac, o adolescentă, eleva de liceu Zukhra Albekova din Izberbaș, Daghestan, după ce și-a primit diploma de absolvire, a avut puterea să strige la microfon, în rusă: „Nu războiului! Libertate Ucrainei! Putin este diavolul!”.

Rușinea însă, se naște din neocortexul care, deși aflat la doar câțiva centimetri deasupra creierului reptilian, măsoară distanța, adunată în milioane de ani, dintre om și urmăritorul său, animalul. Sau, nu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult