Copiii fiarei
Ani întregi prizonierii găinii şarpe, născuţi în bârlogul ei, cu singure jucării osemintele părinţilor, i-am privit năpădiţi de o fericire uimită capetele în sfârşit răstignite în prag, am apăsat cu degetul corneele uscate şi reci, am răscolit cu băţul boturile năclăite de balele verzi. Cu toţii ne-am opintit să întoarcem znamenia cu burta în sus, cuprinşi de dorinţa nemărturisită de a-i vedea sexul, pe care-l bănuiam monstruos sau inexistent.
Citește mai mult





