Nu ne vindem țara?

Într-o clădire din centrul Madridului, la ultimul etaj, vreo treizeci de români fac planuri. Vorbesc despre cum ar putea companiile românești să își facă loc și pe piața spaniolă. Unii au venit să afle de unde să înceapă. Alții au început de mult și au ce povesti: despre clienți, despre greșeli, despre cât de diferit se pot face lucrurile la câteva ore de zbor de București.

Peste ani, un bărbat l-a oprit pe dl. învățător într-un aeroport. „El m-a recunoscut. Nu mi-a strâns mâna bărbătește, cum se face, ci m-a luat direct în brațe. Mi-a spus că i-am schimbat viața”. Era Tudor. Care astăzi lucrează la NASA.

Pe 21 septembrie, Senatul României a aprobat un proiect de lege care reintroduce uniforma în ciclul preuniversitar, măsură care a șocat întregul grup de consilii ale elevilor și liceenilor și care, într-un final, a dus la un protest: elevii s-au îmbrăcat în negru în ziua de luni, 28 septembrie.

Suntem în Balcani. Dacă știm să vedem dubletele, vedem și că imperiul trăiește încă. Nu formal - poate că formal nu va mai reveni niciodată și poate că e bine să nici nu revină -, dar substanța lui e încă vie, palpită de viață.

Toate titlurile de stat își pierd valoarea, dobânzile cresc peste tot. Franța se împrumuta la 4,2% în urmă cu o lună, acum o face la 4,9%. Investitorii fug și de titlurile de stat românești, renunță la active denominate în lei. Foto: Inquam Photos /George Călin