Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio
Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.
Ce am văzut la bordul fregatei Mărășești, cea mai mare navă de război construită vreodată în România. Galerie foto
Anul acesta am avut ocazia să fiu invitat, alături de jurnaliști, la repetiția generală pentru Ziua Marinei, la bordul fregatei Mărășești. Am parcurs distanța de la Portul Tomis până la nava ancorată în larg cu o șalupă de mare viteză.
Ajunși la bord, am început să simțim mișcările mastodontului pe o mare destul de calmă, dar împânzită de ambarcațiuni de tot felul: de la cele rapide, corvete, fregate și remorchere multifuncționale până la Nava-Școală „Mircea” sau velierul italian „Palinuro”.
Fregata Mărășești este cea mai mare navă de război construită vreodată în România. Este de producție 100% românească (motoarele au fost produse la Reșița iar corpul navei la Galați), fiind construită la șantierul Naval Mangalia între anii 1979-1985.
A fost clasificată inițial în categoria crucișător, la intrarea în serviciul Marinei Militare, în august 1985, reclasificată în 1990 ca distrugător, iar din 2001 în clasa fregatelor (F 111).
La ieșirea de pe poarta șantierului Naval Mangalia a purtat numele Muntenia, fiind botezată de cuplul Nicolae și Elena Ceaușescu, imediat după Revoluție s-a numit Timișoara, pentru o scurtă perioadă, iar din 1990 poartă numele Mărășești, în cinstea distrugătorului cu același nume cu care România a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial.
Vă invit să vizionați o galerie de imagini de la bordul Fregatei.
Fregata Mărășești este cea mai mare navă de război construită vreodată în România. Este de producție 100% românească (motoarele au fost produse la Reșița iar corpul navei la Galați), fiind construită la șantierul Naval Mangalia între anii 1979-1985.
Încă de la îmbarcare, când a trebuit să escaladăm până pe punte pe “scara de pisică”, marinarii ne-au învățat o lecție de viață importantă: scara se urcă treaptă cu treaptă. Altfel îți pierzi echilibrul.
La ieșirea de pe poarta șantierului Naval Mangalia, fregata a purtat numele Muntenia, fiind botezată de cuplul Nicolae și Elena Ceaușescu, imediat după Revoluție s-a numit Timișoara, pentru o scurtă perioadă, iar din 1990 poartă numele Mărășești, în cinstea distrugătorului cu același nume cu care România a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial.
Armamentul de la bord conține, printre altele, 4 instalații de lansare rachete navă-navă, 2 instalații de tragere calibru 76,2 mm, 4 tunuri antiaeriene care lansează 4000 de lovituri pe minut, 2 instalații lanstorpile cu câte 3 tuburi și 2 instalații lansare bombe antisubmarin. Nava deține 8 sisteme radar și 2 instalații de bruiaj pasiv.
“Doamna mărilor” este destinată îndeplinirii misiunilor pe timp de pace sau de război și a avut un rol important pentru intrarea României în NATO.
Am parcurs drumul din Portul Tomis până la nava ancorată în larg cu o șalupă de mare viteză.
Unul dintre exerciții presupunea respingerea unui desant marin, „inamicul” fiind reprezentat de către infanteriștii marini care se deplasau cu zece ambarcațiuni rapide, pentru a ataca o clădire de pe mal.
Marea era împânzită de ambarcațiuni de tot felul: de la cele rapide, corvete, fregate și remorchere multifuncționale până la Nava-Școală „Mircea” sau velierul italian „Palinuro”.
Am asistat la exerciții impresionante: de la ridicarea Pavilionului, Geacului și al Marelui Pavoaz, la cele 21 de salve de tun și până la salutul elicopterelor Puma Naval și al avioanelor de luptă F16.
Am rămas cu multe lucruri frumoase după această experiență. Dar și cu un gând: e important ca cineva să-ți țină scara. Și când urci, dar mai ales când cobori.
nu vad galeria de poze ... Se vorbea de 10.000t; e adevarat? Ce armament are? (Fiti sigur ca rusii stiu cu ce e dotata. Iar secretomania bolnavicioasa?) Auzisem ca e slab inarmata. Ma rog, daca are ceva secret, nu treceti (in mod normal nu trebuia sa vedeti sau sa fiti informat) dar ce se vede pe punte... Au si rusii sateliti si fac poze reusite; pina la dimensiunile unei mingi de tenis. De prin anii '70.
Like 0
Dictatură, dictatură dar uite ce făceau românii pe vremea aceea...Cea mai mare navă de luptă pe care au făcut-o niște români și marina militară a cumpărat-o...S-au mai făcut și alte alea prin șantierele navale din România? S-au mai făcut 3 petroliere babane, și niște sonde marine, și fel de fel de vase, așa ca flota civilă a României să fie așa cam a 10-a prin lume...Azi? Cu cine să mai facem, și cu ce, cu niște găgăuți cu diplome scoși de școlile și facultățile de aici?
Like 0
@ Sorin Constantin
Mda, numai ca e cea mai mare nava de lupta a marinei romane nu ce mai mare nava de lupta din lume, sau din Europa, sau din Marea Neagra macar. Referitor la 4 petroliere babane, mentionez ca babane nu e o unitate de masura in sine ci mai mult o licenta poetica. Da, Romania avea o scoala OK de constructii de nave iar la sectia militara erau cam 2 ingineri pe promotie deci o calitate si o concurenta extraordinara dar daca va imaginati ca doi sau 40 de ingineri erau un fel de Dumnezeii si reuseau sa depaseasca toate problemele economiei si industriei romanesti din anii aceia va inselati amarnic.
Like 3
Pro Patria style...
Puteati sa scrieti si despre cum sta Romania in ce priveste dotarea marinei in comparatie cu alte tari din Europa/regiune. Ar trebui sa ne simtim protejati cand URSS face legea in Marea Neagra?
„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun
Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”
Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).
”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.
În prezent, afacerile de familie totalizează peste 18.000 de entități și reprezintă 22% din companiile din întreaga lume, în creștere de la aproape 16.200 în 2020. foto: Profimedia
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Puteati sa scrieti si despre cum sta Romania in ce priveste dotarea marinei in comparatie cu alte tari din Europa/regiune. Ar trebui sa ne simtim protejati cand URSS face legea in Marea Neagra?