Ce calități aș vrea să aibă și ce defecte aș vrea să nu aibă viitorul președinte al României

Foto: Inquam Photos

Nu neapărat să fie la curent cu... aria cercului, cu privire la care antrenorii candidatei la președinție nu putuseră prevedea inițial că ar trebui s-o pregătească! Nici cu teorema lui Pitagora – răspuns bis al candidatei, la o întrebare servită la fileu de o „jurnalistăˮ de la un organ al PSD!. Antrenorii candidatei au dotat-o mereu cu un pix roșu, să pară că a scris ea însăși foile citite! Probabil și în ideea că, dacă jocul cu ochelarii a putut ajuta cândva, poate de data asta s-ar putea reuși... din pix!.Dopaj care nu i-a lăsat candidatei răgazul să se ducă, precum Cănuță, să-și numere bijuteriile și să-și procure un ceas care să poată părea asemănător cu cel afișat sfidător, dar care să aibă numai un sfert din prețul celui original. Dopaj prin care nu a putut însă recupera timpul pierdut în deceniul de shopping mut pe leafa uriașă de europarlamentar, când nu a făcut nimic altceva decât să aplice sloganul „Ziua și rochia (+ broșa)ˮ, pentru a fi eventual adusă abia acum, după vreo lună de antrenament, la papagalicirea de paradă a unui fals minidiscurs în englezește.

Aș fi preferat ca ex-juna Rodică, nu știm de ce devenită Vasilică-Viorică (sau VV, nu de la Victorie!) să fi știut, de exemplu, ce a afirmat exact președintele Macron despre NATO, că tot se pregătește pentru marea politică mondială, care este în fișa postului de... președintă!

Revenind, s-a tot discutat despre absența devenită... virală a micuțului π din formula ariei cercului. În comentarii n-am observat însă să se fi spus că aceasta se învață nu la cursurile de matematici superioare din facultățile de inginerie, ci în gimnaziu (și necunoaștere ei o fi putut cauza eșecurile VV de la trepte și admiteri). Și că face parte din cultura generală, ca și regulile fundamentale ale limbii române (pe baza cărora, dacă le stăpânești, poți jongla, chiar creând cuvinte noi pentru anumite noțiuni acolo unde li se simte lipsa, în spiritul limbii române, nu în răspăr cu el). În afară de analfabeții funcțional, cei care n-au trecut prin școală precum gâsca prin apă nu prea uită buclucașa formulă nici după 30 de ani. Chiar dacă n-au depășit acel nivel de învățământ sau au urmat o facultate umanistă, nu una tehnică. Așa cum nu se uită nici... mersul pe bicicletă! Întrebarea despre πR2 a devenit însă într-adevăr pertinentă odată cu justificările lamentabile, în stil propriu, oferite de VV pentru a încerca explicarea lacunei.

Mai departe, aș aprecia ca o persoană care se expune întrebărilor jurnaliștilor să nu se eschiveze ca VV de la a răspunde la obiect la ele, fără a proceda ca loaza din bancurile școlărești de pe vremuri, care la orice întrebare aducea mereu vorba despre castravete, singurul subiect știut cât de cât. De altfel de aceea a și durat atâta primul „maratonˮ jurnalistic al lui VV (la care cine s-o fi uitat integral, mai ales la concurență cu cealaltă dezbatere? că transmiterea următorului a fost încheiată rapid pentru a se evita noi întrebări incomode), pentru că VV repeta întâi fiecare întrebare, apoi relua eternele acuze la adresa contracandidatului, pe care le auzisem de cel puțin... π (= 3,14) ori și chiar ridicate... la cub, și apoi producea mai curând un non-răspuns! 

Însăși nevoia de a face noi și noi conferințe de presă, în încercarea de a suplini prin cantitate lipsa calității (nu merg până acolo încât să-i pretind lui VV cunoașterea unui dicton latin și a altor latinisme care nu se învățau, desigur, la liceul industrial, dar se integrează bagajului cultural asimilat de celălalt candidat în învățământul transilvănean parcurs temeinic), este simptomatică.

Aș fi apreciat ca VV să fi renunțat la tonul plângăreț cu care tot reproșează că a fost „jicnităˮ (când orice persoană publică știe că se expune la asta) și la supralicitarea faptului că este purtătoare de (foarte diferite) fuste, iar nu de pantaloni, precum și de pantofi cu toc cui până și când joacă ping-pong (inclusiv în politică!).

Ar fi fost ușor pentru celălalt candidat să-și arate „fața umanăˮ, recurgând, ieftin, la prezentarea unor postúri făcute publice acum de presă, care însă, dacă erau potrivite pentru un primar integrat tradițiilor propriei comunități, nu mai cadrează cu solemnitatea funcției prezidențiale („Nu mă joc, nici nu dictez, eu... prezidez!ˮ a fost formula memorabilă a președintelui Iohannis) – restaurată de el după un deceniu de hăhăieli pe placul unor mitici dâmbovițeni, care nu gustă seriozitatea, glumele și zâmbetul oferite numai cu măsură.

Aș aprecia ca și VV „să vadă ideiˮ și să le comunice, în loc de bârfe și cancanuri (care ar fi putut avea măcar meritul de a permite demontarea unor acuze neîntemeiate, dar repetate, însă ar fi coborât „dezbatereaˮ în derizoriu). Ceea ce VV a uitat să facă în aparițiile anterioare și a încercat să remedieze prin repetarea... performance-ului și prin încă o declarație finală promisă.

Aș fi vrut ca VV să nu facă afirmații și să nu aducă acuze neverificabile, fără argumente, fără probe. Neuitând că și jumătățile de adevăr sunt, de fapt, tot minciuni. Candidata profită din plin că jurnaliștii nu pot verifica... în timp real (și demonta, ca într-o adevărată dezbatere, de care VV are noroc că a scăpat) adevărul unor afirmații lansate de ea cu mare aplomb – iar la a treia conferință, jurnaliștii nici nu au mai fost lăsați să replice. 

Însă calomnia sau dezinformarea odată aruncate, este puțin probabil că nu va rămâne ceva din ele („Calomniați, calomniați...ˮ), chiar dacă VV a fost prinsă ulterior cu ocaua mică. Căci puțini dintre cei care le-au auzit mai află înainte de ziua alegerilor adevărul despre lucrurile pretinse de VV (enumerate aici nu neapărat în ordine cronologică sau a gravității), și anume:

- ce trebuie să cuprindă în realitate declarația de avere și ce nu include aceea a lui VV;

- cum arată în fapt „cuibușorul de nebuniiˮ predelean, pe care VV întâi a promis că delfinul îl va prezenta ziariștilor, dar apoi a dat înapoi, ca și cu ceasul;

- că Angela Merkel, a cărei limbă maternă este una de circulație internațională (chiar dacă numai unul dintre cei doi candidați români actuali la președinție o cunoaște), știe mai mult decât Thank you în englezește;

- că data angajării fără concurs a fiului lui VV coincide... întâmplător cu finalizarea desemnării ei la funcția de premier (dar nici despre plasarea lui în loja oficială, VV n-o fi știut?);

- că viza SUA (de unde VV s-a întors nu numai fără vreo șapcă, dar și fără nici măcar o poză) se acordă în condiții tehnice stricte, care nu au fost încă îndeplinite de români, spre deosebire de polonezi;

- că în discuțiile informale cu analogii săi europeni, care nu pot fi făcute publice, actualul președinte n-ar fi abordat problema admiterii României în spațiul Schengen și că n-a reușit-o el după summitul de la Sibiu, ca și cum ar fi putut, dar n-ar fi vrut;

- că președintele ar fi încălcat repetat Constituția, fără ca VV să detalieze când și cum;

- că VV n-ar fi avut nicio legătură cu Ordonanța 13, când documentele arată că a susținut-o, inclusiv pe plan european;

- că la 10 august, despre care VV, care-și pusese, într-un fel, ... piciorul în ghips spune că nu era la curent (deși imaginile și apelurile telefonice ajung acum și (de) pe Lună), ar fi avut loc o tentativă de lovitură de stat, afirmație fără nicio bază și... niciun fundament, asupra căreia a reveni la spartul târgului (coincidență, și prietenul ei Netanyahu, căruia îi promisese mutarea ambasadei, reclamă același lucru în Israel!);

- că aceia pe care VV îi denigrează, precum Laura Codruța Kövesi sau Siegfried Mureșan, se bucură de cea mai bună apreciere europeană, ca și propunerea PNL de comisar european, spre deosebire de ofertele lui VV;

- că vorbele mari aruncate de VV despre Klaus Iohannis ca pretins dictator și comunist etc. sunt și ele tot atât de găunoase;

- că VV a apelat la sfetnici și mai mincinoși decât ea („Spune-ne cu cine te aduni... ˮ), care să lanseze acuzații dintre cele mai grave și mai neîntemeiate (numite eufemistic fakenews) la adresa celuilalt candidat, cu privire la... puricele din ureche ori la intenția acestuia de a acționa ca un șef de lagăr de concentrare – Olguțe și Firi de care VV nu s-a dezis și despre care pretinde că au prezentat scuze, când acest lucru nu este adevărat;

- că Iohannis nu s-ar fi întâlnit niciodată cu diaspora, când a avut de fapt numeroase întrevederi cu cei pe care VV i-a numit ăștia;

- că actualul președinte a stat mai mult în vacanțe și în călătorii fără rezultate pentru România, ceea ce de asemenea este contrazis de realitate;

- că numai VV este rromâncă verde (de fapt roșie!) dusă la biserică (în campanie);

- că VV nu recunoaște că a semnat, ca „șefˮ de vreun fel sau altul, întorcându-ne la... „bunaˮ tradiție a PSD din anii ʼ90, discursuri și scrisori otrăvite către UE și mai ales către cetățenii României, amenințați prin poștași că Iohannis le taie pensiile etc. etc.

Și toate astea paralel cu faptul că VV clamează, declarativ, respectul adevărului și respingerea minciunii!

M-aș bucura ca actualul și totodată viitorul președinte al României nu numai să-și îndeplinească puținele prerogative pe i le mai lasă Constituția, după toate mutilările aduse de PSD, dar și să ne facă în continuare, spre deosebire de VV, să fim mândri și să ne crească inima când îl vedem pe reprezentantul României discutând de la egal la egal cu omologii săi străini, fără bariere și bâlbâieli lingvistice și comportamentale și cu o plasare adecvată în timp și în spațiu!

În fine, aș aprecia mai presus de orice, ca și la americani (nu că n-ar minți și politicieni de-ai lor!), ca, ... pe bune, un candidat la președinția țării să nu mintă!

În concluzie, hai duminică la vot!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp