La un sfert de secol după „11 septembrie”, atacurile nu mai seamănă deloc cu doborârea turnurilor. România, „atacată” în fiecare zi într-un mod mult mai subtil

sursa foto: Profimedia

Acum 25 de ani, frica avea o adresă. Avea o dată, un contur de zgârie-nori și un nume pe care toată lumea îl putea pronunța. Pe 11 septembrie 2001, pericolul a apărut ca ceva vizibil, ceva ce puteai filma. Astăzi, aceeași frică circulă printr-un SMS, o voce clonată la telefon sau un link care pare aproape corect. Nu mai are contur de oraș. Tocmai de aceea, foarte mulți oameni au încetat să îi mai acorde atenție.

Un sfert de secol de învățat frica

Astăzi se împlinesc 25 de ani de la atacurile care au ucis aproape 3.000 de oameni și au schimbat felul în care o generație întreagă se gândește la siguranță. Aeroporturile s-au schimbat. Frontierele s-au schimbat. Totuși, schimbarea reală a avut loc în mintea oamenilor. Frica a devenit ceva pe care guvernele o pot gestiona, măsura și codifica pe culori. Pentru o vreme, frica vizibilă a menținut vigilența ridicată. Cu timpul, însă, vizibilitatea a devenit ea însăși problema. Un pericol pe care îl vezi pe un ecran, într-un titlu de știre, într-o alertă colorată, începe să pară abstract după suficiente repetări. Ca urmare, creierul îl retrogradează discret la nivel de zgomot de fond, iar vigilența scade cu mult înainte ca pericolul real să dispară.

De la avioane deturnate la infrastructură deturnată

Războiul hibrid modern rareori arată ca un atac propriu-zis. Potrivit unui raport pregătit pentru Congresul SUA, Rusia este acuzată de sabotaj, atacuri cibernetice, bruiaj GPS și intruziuni în infrastructură în mai multe țări europene începând din 2022, inclusiv România. De altfel, pe DataAudit am documentat recent șapte luni de spionaj cibernetic rusesc asupra României, realizat prin documente Word contrafăcute trimise către instituții și companii românești. Niciunul dintre aceste episoade nu vine cu un avion deturnat sau un inamic ușor de recunoscut. În schimb, apare ca un baraj cu porțile deschise fără motiv aparent, un semnal feroviar care cedează la momentul nepotrivit sau un e-mail de tip phishing trimis unui angajat guvernamental. Prin urmare, publicul rareori leagă aceste incidente separate într-o singură amenințare coerentă, chiar și atunci când tiparul e bine documentat.

Articol publicat inițial pe Urmele.ro.

Psihologia obișnuinței cu pericolul

Cercetătorii în securitate numesc acest fenomen normalizarea riscului, deși majoritatea oamenilor îl numesc simplu: ignorare. Tiparul e familiar din sistemele de alarmă spitalicești și din alertele meteo. Prima avertizare primește atenție deplină. A zecea abia mai e observată. De fapt, expunerea repetată la o amenințare fără o consecință personală imediată învață creierul să o trateze ca pe ceva obișnuit, chiar dacă pericolul real nu a dispărut. Exact acest decalaj dintre riscul real și riscul perceput este cel pe care se bazează operațiunile hibride moderne, și pe care îl împrumută și escrocii „obișnuiți”. Agenții precum Europol au avertizat în repetate rânduri că amenințările hibride se amestecă discret cu viața digitală obișnuită, ceea ce le face ușor de ignorat individual și ușor de subestimat colectiv.

De ce România nu e doar spectator

România apare direct în rapoartele despre războiul hibrid rusesc, alături de Polonia, Bulgaria și statele baltice. Incursiuni de drone, tentative de sabotaj la infrastructura logistică și campanii de spionaj cibernetic au fost documentate în ultimul an. Totuși, cele mai multe dintre aceste episoade trec neobservate de publicul larg, tocmai pentru că nu seamănă cu ce ne-a învățat 11 septembrie să recunoaștem drept pericol. Un e-mail plictisitor, aparent oficial, poate face mai multă pagubă pe termen lung decât o dronă care ajunge în presă pentru o singură zi.

Ce poți face concret astăzi

Nimic din toate acestea nu înseamnă că trebuie să trăiești în alertă permanentă, ceea ce ar accelera exact fenomenul de epuizare descris mai sus. În schimb, câteva obiceiuri simple țin decalajul dintre risc real și risc perceput sub control.

Tratează urgența ca pe un semnal de alarmă, nu ca pe un motiv să acționezi rapid. Atât escrocii, cât și campaniile de dezinformare exploatează deciziile grăbite.

Verifică orice link, SMS sau alertă cu aspect oficial înainte să dai click, mai ales în perioada aniversărilor și a știrilor de ultimă oră, când atenția e maximă și vigilența e minimă.

Raportează activitatea suspectă prin canale oficiale, în loc să o ignori sau să o retrimiți mai departe fără verificare.

Urmărește una sau două surse verificate și sigure, în loc să reacționezi la fiecare titlu apărut în feed.

După 25 de ani, forma pericolului s-a schimbat aproape complet. Instinctul de a-l observa, însă, tot trebuie reînvățat în fiecare zi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp