Nu facem copii mai proști decât copiii din Estonia sau Finlanda, campionii europeni ai testelor PISA.
Ceva se întâmplă pe parcurs.
Copiii pornesc „la drum” cu același potențial, însă ceva se strică aici, la noi, până devin adulți.
Ar fi simplu să dăm vina doar pe școală. Școala are doar o parte de „vină”.
„Primii 7 ani de acasă” s-au schimbat mult de la o generație la alta.
Primele modele ale unui copil în viață sunt mama și tata. Or, dacă mama și tata nu mai au nicio aplecare spre carte, dacă oferă alt model de reușită în viață decât cel oferit de învățătură, copilului îi va fi mult mai greu să înțeleagă la ce e bună școala.
Ne mirăm că jumătate dintre copiii de 15 ani sunt analfabeți funcțional, ignorând realitatea că și părinții lor sunt probabil tot în această categorie.
Pe lângă „cei 7 ani de acasă”, ne lipsesc și „cei 700 de ani de acasă”. Sunt țări cu universități de la 1300. Societatea românească, mai nouă, cu o alfabetizare forțată în comunism, nu prețuiește profesorul, ci „băiatul deștept”.
Profesorul e tratat de toată lumea, de la vârful statului până la părinți, ca un sărac. Nu poți să ai o școală bună fără profesori buni. Nu poți să ai profesori buni fără să-i aduci în școală pe cei mai buni absolvenți de facultăți. Nu poți să-i ții în școală pe cei mai buni absolvenți de facultăți fără să-i plătești competitiv cu mediul privat și fără să-i respecți.
Să vă mai spun ceva: copiii din București sunt peste media europeană la testele PISA, cum probabil sunt toți copiii care au avut șansa să se nască în orașele mari, unde populația e mai educată și unde această moștenire s-a transmis mai departe. Cu toate astea, la media națională stăm dezastruos. Asta ne arată cât de ruptă în bucăți e această țară și ce prăpastie uriașă avem între rural și urban sau între zonele sărace și cele mai răsărite.
Problema PISA se va rezolva în România doar atunci când vom ataca rădăcina problemei, care este sărăcia. Un plan de țară sănătos ar trebui să construiască cele mai bune școli în cele mai sărace zone ale României, unde să predea cei mai buni profesori, plătiți la nivelul profesorilor din Finlanda.
N-avem bani pentru asta? Bine că avem bani de Mykonos.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sper că nu te-ai supărat pe mine.
Situația de acum e oarecum similară cu epoca fanariotă. Cum au dispărut fanarioții? A fost nevoie de o revoluție condusă de Tudor Vladimirescu și a mai fost nevoie de o Eterie cu acțiune directă asupra grecilor fanarioți.
Acum situația e și mai greu de schimbat, întrucât noii fanarioți sunt de-ai locului și sunt bine infiltrați în toate cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare.
Bineînțeles ca problema este mai adâncă, dar la nivelul ierbii, motivația fiecărui copil este mică spre nulă.
Capitalismul ăsta a venit cu proceduri noi, ni s-a băgat în cap, cu forța, că sănătatea, educația costă. Lucru pe care-l știam și noi drept pentru care acceptăm taxele și impozitele percepute. Încet, încet, pentru unii, din ce în ce mai mulți, aceste plati nu au mai fost obligatorii. Și mai grav au fost deturnate de însăși măria sa statul, vitregind astfel domeniile pentru care erau destinate. Bine spus capitalism de cumetrie.
Democrația originală si libertatea prost înțeleasă au atras după ele indisciplina, devenită simbol național, definitorie pentru omul "postrevolutionar", alături de impertinenta, grobianism, minciună, descurcareala, prost gust generat de tot o mai mare și agresiv promovată incultura și goana după îmbogățire, cu orice preț și fără limite. Clar, nu am mai avut ce oferi, cu excepțiile existente, copiilor în cei 6-7 ani de acasă. Iar cei ce trebuiau sa ne suplinească această muncă, educatorii, sunt identici nouă, deci nu avem ce cere și aștepta de la ei. Victimele sunt generațiile următoare, dar și unii dintre noi nevoiți să trăiască alături de ei.