Foto: Oleg Elkov / Alamy / Alamy / Profimedia
Pe vremea când mă nășteam eu, în anul magic 1988, era o vreme când inteligența emoțională, noțiunea de divorț sau orientare sexuală nu erau la modă, iar alegerile erau mai degrabă forțate. În plus, lumea se lua după ce fac alții, pentru că așa trebuie, iar la 20 și puțin de ani o căsătorie era pasul firesc pentru mulți tineri de atunci. Și asta pentru că nici nu erau prea multe de făcut. Job-ul era cumva asigurat, banii veneau cu ușurință, păcat că nu aveai ce cumpăra.
Pe vremea aia, nu erau speed date-uri și nici aplicații online care să îți dea prea multe opțiuni. Erau scrisori și telefoane fixe. Atunci copiii se făceau ușor, nu de alta dar nu erau metode contraceptive, așa că un copil apărea fie că era dorit sau mai puțin dorit. Așa începea familia să prindă formă. Însă mulți dintre tinerii care se luau în anii ‘80, ‘90 erau prea puțini pregătiți să devină părinți. O spun statisticile, care arată că în România lui 2011 existau peste 15 milioane de familii monoparentale cu cel puțin un copil sub 25 de ani care locuia împreună cu părintele. Așadar și prin urmare familia tradițională construită sub forma presiunii sociale nu a funcționat.
De cele mai multe ori tabloul familiei tradiționale în România conține fie o mamă singură și bătăioasă cu un tată deprimat și viciat, fie o conviețuire toxică între parteneri și o aparență înșelătoare. În generația ‘80 din care face parte nu am prieteni care să fi avut copilării lipsite de traume. Suntem poate generația care umple buzunarele psihologilor, pentru că încercăm să vindecăm golurile lăsate de familia tradițională din România. Dar până la urmă cum arată familia tradițională pe care o promovează prea ortodocșii României pe toate gardurile?!
Plecăm de la definiția dată de Comisia Europeană care zice că: nucleul familial se definește ca două sau mai multe persoane care aparțin aceleiași gospodării și ale căror legături de rudenie sunt cele de soț și soție, de parteneri într-un parteneriat înregistrat, de parteneri într-o uniune consensuală, sau de părinte și copil.
În realitatea de la noi, din ce am văzut, în familia românească tradițională, de regulă, femeia e cea care face și desface și are tot timpul ce face. Fie că e vorba de întreținerea casei, creșterea copiilor sau administrarea finanțelor, mama este cea care de regulă omogenizează energiile într-o familie și face ca lucrurile să se întâmple. De partea opusă, bărbatul/tatăl în familia românească tradițională e cel care aduce finanțele în casă. Acesta este scopul său suprem care îi permite acea libertatea de fi mai tot timpul departe de casă. Tatăl tradițional românesc nu petrece foarte mult timp cu cei mici, pentru că trebuie să producă. Iar un schimb de responsabilități cu mama poate fi, pentru tatăl familiei tradiționale din România, o adevărată provocare.
Familia tradițională în România nu funcționează și vă spun de ce? Pentru că se bazează pe niste valori expirate care nu își mai găsesc ecoul în societatea de astăzi. Un copil are nevoie de iubire și atenție, iar asta e tot ceea ce contează. La ce bun o familie tradițională în care părinții își fac mai mult rău decât bine? Ce garantează succesul unei căsătorii între o femeie și un bărbat? Și de nu ar funcționa o căsătorie între persoanele de același sex? Asta e o întrebare pentru doamna Lasconi.
Și în final cât o să mai perpetuăm acest concept greșit de familie tradițională?
Cert este că regulile jocului s-au schimbat. Familia nu mai are rol doar de supraviețuire, ea este o componenta esențială a fericirii. Nu mai stăm legați de glezne într-un cuplu pentru că așa se face. Familia nu mai e așa de tradițională, cum am vrea noi să credem, familia se schimbă sub ochii noștri, indiferent dacă vrem să acceptăm sau nu acest lucru.
În loc să ne ascundem după modele și comportamente de suprafață, care nu au nici cea mai mică valoare în practică, aș prefera să văd mai multă asumare din partea părinților tradiționali. Pentru că e simplu să faci copii. Mai greu e sa îi crești - de acolo pleacă fundația pe care acel copil se va clădi. Iar asta e o mare responsabilitate, la care e bine să ne gândim înainte să zicem DA familiei tradiționale.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
„Familia tradițională în România nu funcționează și vă spun de ce? Pentru că se bazează pe niste valori expirate care nu își mai găsesc ecoul în societatea de astăzi.
În loc să ne ascundem după modele și comportamente de suprafață, care nu au nici cea mai mică valoare în practică,
Și în final cât o să mai perpetuăm acest concept greșit de familie tradițională?
Cert este că regulile jocului s-au schimbat”
Nu e chiar asa.
Comunismul a insemnat altceva si nu numai in ceea ce priveste familia, copiii. Comunismul a schimbat si dereglat toate legile si normele de bun-simt, educatie, sociale, culturale, economice, juridice, politice prin care o tara poate functiona normal. Romania a fost data peste cap de sistemul comunist, calcata in picioare, hacuita, saracita, analfabetizata din punt de vedere al calitatii vietii, scolii, sanatatii, bunastarii si felului in care oamenii interactionau intre ei in familie si intre ei si restul societatii. Cand se statea de la 4 dimineata la coada la hartie igienica nu cred ca mai putem vorbi de fericire in familie, in societate. In asemenea conditii multe familii au rezistat, multe nu.
Multe din mizeriile comuniste au fost rostogolite mai departe, aduse in viata romaneasca dupa 1989 de oameni de „bine”: „Mircea fa-te ca lucrezi” si asa s-au facut toti ca lucreaza pana in zilele noastre (guverne, parlamente, administratii).
Si ce vreti dvs de la noi? Sa spunem in unanimitate de 99% ca dezavuam pe cei hetero? Incercati prin cuvintele pe care le folositi sa-i culpabilizati pe toti, sa le strigati in fata ca sunt rudimentari, sa le aruncati in ochi ca nu inteleg pentru ca nu sunt gay? Aici nu e vorba de a moderniza o societate, nu mai e vorba de a incerca sa deschizi o societate catre lumea si viata secolului XXI, aici e o adevarata ostracizare: prostilor care sunteti, ce nu intelegeti ca sunteti retrograzi si invechiti si idioti?
O societate ca cea romaneasca ce a trecut prin comunism si acum experimenteaza post-comunismul, posibil sa aiba o schimbare mai lenta in abordari si intelegeri vizavi de anumite lucruri. Si apoi sunt societati extrem de dezvoltate si civilizate care nu ucid pe nimeni pentru alegerile sale, dar nici nu dau navala sa impuna directii considerate ca marcante ale unei civilizatii contemporane. Romania, incepand din 1989, basculeaza dintr-o parte in alta, bajbaie, adopta tot felul de modele, de proiecte, de idei fara a inchega nimic concret, valoros si durabil. Pentru ca societatea romaneasca nu are un proiect de viitor, nu stie incotro sa mearga si ce ar vrea sa gaseasca la capatul drumului.
De zile intregi vorbim despre cash si despre Oana si Elena Lasconi. Ce se intampla cu economia, justitia, politia, lupta impotriva clanurilor, interlopilor, traficantilor de droguri, a prostitutiei etc, nu mai prezinta interes. De dl. Predoiu, cel care revolutiona politia in 3 zile de se luasera toti de griji, nu am mai auzit nimic.
Dar sa fim toti gay ca asta rezolva totul, dupa articolul dvs.
Simt nevoia sa fac niste precizari (pentru ca ati spus cand v-ati nascut): m-am nascut in 1984 si inteleg prea bine ca o societate creste si devine mergand pe un drum pornit de la un anume fundament. Lucruri nu se intampla peste noapte batand din picior.
„Un copil are nevoie de iubire și atenție, iar asta e tot ceea ce contează. La ce bun o familie tradițională în care părinții își fac mai mult rău decât bine?”
Ei, vedeti? De aia s-a inventat divortul. Si de divortat daca este nevoie divorteaza si cei gay (ca si ei se mai cearta) la fel ca si cei hetero.
Avem nevoie de o Romanie dezvoltata, moderna, o Romanie in care toata lumea sa aiba aceleasi drepturi si obligatii. Avem nevoie de o tara europeana. Fiecare tara isi cauta drumul sau pornind de la niste realitati. Romania e si la acest capitol in urma altor tari din UE. Asa suntem noi, mereu mai la urma.
Insa trebuie sa tinem cont ca fiecare natie are o identitate mostenita, dar si una moderna. Sunt unele lucruri uimitoare in lumea asta cum ar fi: Cuba care din 2022 recunoaste relatiile, casatoriile gay, copiii. Groenlanda le recunoaste din 2016.
Si sa luam 3 exemple, ale unor tari foarte dezvoltate, libere si civilizate, adevarate repere economice si de modernitate, pe 4 aspecte esentiale:
SUA: Relatii gay: Legale în unele state din 1962, la nivel național din 2003
Recunoasterea cuplurilor gay: Parteneriat domestic în California (1999), Districtul Columbia (2002), Maine (2004), Oregon (2008), Maryland (2008), Wisconsin (2009) și Nevada (2009), Uniune civilă în New Jersey (2007), Illinois (2011), Hawaii (2012) și Colorado (2013)
Casatorie: Din 2015
Adoptie: Legală în unele state din 1993, la nivel național din 2015, cu excepția Samoa Americană
Coreea de Sud: Relatii gay: Legale (nicio lege împotriva homosexualității nu a existat vreodată în țară)
Recunoasterea cuplurilor: X
Casatorie: X
Adoptie: X
Japonia: Relatii gay: Legale din 1880
Recunoasterea cuplurilor: Parteneriate fără recunoaștere legală în Shibuya, Setagaya, Iga, Takaraduka, Naha și Sapporo
Casatorie: X
Adoptie: X
Sursa: wikipedia.org
Ce rezulta? Ca fiecare tara e in felul ei si fiecare dintre acestea incearca sa aduca binele si bunastarea in viata cetatenilor sai fara a-i priva de libertate, fara teama, fara a-i pune la marginea societatii, dar nu toate recunosc la nivel de institutie a statului acest tip de relatii.
Romania ca stat european ce se vrea modern si civilizat trebuie sa respecte alegerile fiecaruia dintre noi. Pentru ca suntem un stat laic ce garanteaza ca toti cetatenii sai sunt egali.
Articole de genul asta (agresive, incriminante) nu-si au rostul pentru ca cei care nu concep astfel de lucruri se vor opune si mai tare, iar cei care sunt pentru, se gandesc ca in veci societatea romaneasca nu se va schimba.
Ideea nu este dacă o căsătorie funcționează sau nu, ci dacă este sau nu permisă de lege. În Germania și Austria Ehe für alle și în majoritatea țărilor europene normale căsătoria pentru toți este permisă de lege, tocmai fiindcă toți cetățenii trebuie să aibă parte de egalitate de șanse și de tratament. Nu și în România, iar asta este o problemă!
În țările europene mai puțin normale, adică nițeluș mai înapoiate, chiar dacă nu există (încă!) posibilitatea căsătoriei pentru toți, pentru cuplurile de același sex există posibilitatea parteneriatului civil înregistrat. O opțiune discriminatorie, desigur, dar totuși există acest ceva!
În Ungaria, bunăoară, homosexualitatea a fost dezincriminată în plină orânduire socialistă, în 1962, iar parteneriat civil există din 2009. Până și în tradiționalista, ultraconservatoarea și ultraortodoxa Grecie, pentru cuplurile de același sex există parteneriate civile înregistrate încă din 2015! Nu și în etern înapoiata Românie, care se dă mai catolică decât papa și mai ortodoxă decât Grecia!
Concret, dintre cele 27 de state membre ale UE, doar 4 țări, cele mai sărace și mai înapoiate, nu au rezolvat încă problema oficializării cuplurilor de același sex. Aceste țări nu reprezintă regula, ci excepția, nu reprezintă majoritatea, ci minoritatea și da, este rușinos și aberant că România face și ea parte dintre ele! Până și Bulgaria ne-a luat-o înainte, fiindcă ea deja recunoaște căsătoriile între persoane de același sex încheiate în alte țări; România nici măcar asta!
Unde este de fapt problema în România? Problema este manipularea oamenilor de către biserici și ingerința nepermisă a bisericilor în treburile statului laic.
În modul cel mai ticălos, bisericile cre(ș)tine încearcă să prostească lumea cum că problema căsătoriei ar fi una religioasă și acesta este și motivul pentru care împotriva căsătoriei între persoane de același sex nu există decât argumente pseudoștiințifice retrograde, adică pseudoargumente de natură mistico-religioasă.
În realitate, lucrurile stau cu totul altfel: ritualul feudalo-bisericesc practicat de pre(h)oți și pa(ă)stori în biserici se numește CUNUNIE RELIGIOASĂ! Atât! Nu CĂSĂTORIE! Bisericile intenționat încearcă să manipuleze oamenii cum că acestea două, cununia religioasă și căsătoria, ar fi sinonime! Asta este o minciună uriașă si trebuie combătută la modul cel mai vehement!
De fapt, CĂSĂTORIA este cu totul altceva, și anume procedura oficiată de către Statul laic, nu la biserici, ci la birourile de stare civilă, nu de către pre(h)oți și pa(ă)stori, ci de către ofițerii de stare civilă! Iar scopul căsătoriei nu este procreerea, ci conviețuirea!
Statul laic, tocmai pentru că este laic, este obligat să asigure libertatea religioasă a tuturor religiilor, nu doar a uneia, asta nu vor cre(ș)tinii să bage odată la cap. Prin urmare, Statul nu are voie nici să favorizeze și nici să discrimineze niciuna dintre religii, ci trebuie să fie neutru, imparțial și echidistant față de toate religiile, nu să își însușească punctele de vedere creștine. Nu numai că există religii care nu interzic relațiile si cuplurile de același sex: Wicca, neopaganisnul și satanismul de toate riturile, ci există chiar biserici creștine care nu numai că nu interzic asemenea căsătorii, ci și oficiază asemenea cununii religioase, cel mai cunoscut exemplu fiind cel al Bisericii Suediei.
Cununia religioasă nu este relevantă, fiindcă nu are recunoastere oficială. Singura recunoscută oficial este CĂSĂTORIA, deci procedura de la Starea Civilă, atestată printru-un act oficial de stare civilă care se numește fără echivoc CERTIFICAT DE CĂSĂTORIE, care emană de la Stat, nu de la biserici, și este semnat și ștampilat de ofițerul de stare civilă, deci de omul Statului, nu al bisericii! Pron urmare, CĂSĂTORIA nu are absolut nicio treabă cu religia sau cu bisericile! Pe chestia asta trebuie să li se dea peste bot bisericilor așa cum merită!
Legat de Elena Lasconi, afirmațiile ei sunt foarte grave, de fapt sunt inadmisibile tocmai fiindcă ea ocupă o funcție publică, deci este omul Statului în haina Statului! Prin urmare, asemenea afirmații, cum că ea este creștină și ortodoxă, constituie derapaje de la democrație care nu își au locul: ca om al Statului, nu mai ai nicio religie, ești neutru, imparțial și echidistant exact ca Statul, pe care îl reprezinți. Dacă nu ești în stare, îți dai demisia din funcția publică!
În celelalte privințe, de asemenea lucrurile sunt foarte simple. Ca orice cetățean liber, Elena Lasconi are dreptul să aibă o părere și să o și expună. Însă, din momentul în care a aderat la un partid, părerea ei trebuie să coincidă cu părerea partidului. Dacă părerea ei nu (mai) coincide cu a partidului, normal este ca ea să părăsească partidul și ca partidul să nu o mai susțină și să nu o mai promoveze.
Cât privește părerea ei, este ipocrită și contradictorie, retrogradă, antieuropeană, fundamentalistă și fascistă atât timp cât ea a afirmat că nu are nicio problemă cu relațiile persoanelor de același sex "atât timp cât nu-i afectează pe cei din jur".
Este ipocrită și contradictorie, fiindcă dacă într-adevăr nu ar avea nimic împotrivă, ar fi stat acasă ca mine și nu s-ar fi dus la referendumul organizat de mafia BORâților laolaltă cu mafia pocăiților. Ea nu doar că s-a dus la referendum, ci mai mult: a votat DA pentru familia zisă "tradițională", ceea ce implică negarea și respingerea altor tipuri de familii, deși aceste familii nu îi afectează cu nimic pe cei din jur.
Este retrogradă, antieuropeană, fundamentalistă și fascistă deoarece se opune făuririi firești a societății multilateral dezvoltate, moderne, progresiste și incluzive de tip european, în care coexistă diverse tipuri de familii; ea se opune valorilor europene de pe pozițiile neștiințifice ale fundamentalismului religios, uitând sau făcându-se că uită faptul că ea trebuie să reprezinte Statul, care este și trebuie să fie laic, neutru, imparțial și echidistant față de toate religiile, nu să favorizeze sau să discrimineze o anumită religie sau alta!
Și, nu în ultimul rând, este fascistă, deoarece se știe că fasciștii au discriminat, persecutat și trimis nejustificat în lagăre persoanele aparținând minorităților sexuale; prin urmare, orice opinie anti LGBTIQA+ este fascistă!
Comparați mere cu pere. Dacă căsătoriile dintre persoane de același sex ar fi fost posibile atunci, și acele familii tot la fel ar fi fost. Aceiași bețivi, aceiași tati violenți, aceeași saracie și abrutizare. Or poate va închipuiți că în 1985 doi bărbați ar fi crescut copiii cu iubire și blândețe?
Astăzi sunt destule familii TRADIȚIONALE care trăiesc în pace, îsi cresc frumos copiii. Cunosc 2 cupluri de homosexuali care,având bani și relații, au făcut ce au făcut și au adoptat copii, și îi cresc din ce vad foarte frumos, din afara nu am ce sa le reproșez și oricum nu e treaba mea sa o fac. Personal, sunt pentru căsătoria între persoane de același sex și până la apariția unor studii concludente care sa arate că într-adevăr le dăunează copiilor sa aibă asemenea parini, nu mă opun nici adopției.
Dar sa fiu lăsată cu mizeriile astea de exemple cu familiile de muncitori din 1990 care își băteau copiii cu furtunul și nu știu ce familie de bețivi din Vaslui care își violează nepoții ca și când ar fi prototipul familiei tradiționale. Și cum se opune ea, familia tradițională judecata prin prisma experiențelor prietenilor dumneavoastră născut în 1988, familiilor potențiale de homosexuali, care sunt toate compuse din oameni cu studii, cu valori și ..multă blândețe. homosexualii pot sa fie și ei bețivi, muncitori și de trei lei. Exact ca heterosexualii.
Consider articolul tendențios si cu scopul se a ataca furibund familia formată din femeie si bărbat, pe care peiorativ si malițios o numești tradiționala.
Tu, eu si oricine citește aceste rânduri nu am fi fost posibili fără iubirea sau biologia fireasca între o femeie si bărbat. Măcar atat si tot nu ai putea să judeci atat se aspru si greșit, după părerea mea.
Cât despre matematica celor 15 milioane, ești praf si o dovada in plus ca rațiunea ti-a fost foat afectată de rea credință si incapacitatea se a te obiectiva
Timp pierdut.
Duduie, încearcă pe altă platformă dar mai bine în altă țară, că aici, la noi, în România, familia tradițională este bine și frumos reprezentată și nu ai șanse de izbândă cu textele astea odios-aberante.
P.S. Din datele pe care le-am găsit pe net pentru 2018, România ocupa un foarte bun loc 2, cu 7% familii monoparentale, după locul 1 ocupat de Croația cu 6%. La polul opus este Danemarca, cu 30% familii monoparentale, urmată de Lituania (26%), Suedia (24%), Marea Britanie (22%) etc.
autoarea zice ca familia traditionala e depasita. si care e legatura cu casatoriile persoanelor de acelasi sex? probleme de mariaj sunt aceleasi peste tot. de fapt in casatoriile femeilor lesbiene rata de divort e de vreo 2 ori mai mare decat in cazul familiile traditionale. asta inseamna ca trebuie sa oprim casatoriile femeilor lesbiene ca e clar ca e ceva depasit?
2. Pe ale noastre plaiuri mioritice exista mai multe confesiuni; majoritatea au format un 'corp comun' in apararea familiei; propun sa nu mai aruncam cu pietre folosind expresia asta: "familia tradițională pe care o promovează prea ortodocșii României".
3. Asocierea unor cuvinte ca in exemplul: "tatal traditional romanesc"; arunca la cosul de gunoi acest articol.
4. "Ce garantează succesul unei căsătorii între o femeie și un bărbat?" poate iti va raspunde un psiholog, daca tot ai mentionat faptul ca cei din generatia ta ingroasa randurile la psiholog.
Ma opresc, imi cer scuze daca am deranjat autorul acestui articol.
Sa avem liniste in familiile noastre!