Ce ne oferă loteria bătrâneții?

Acest articol este semnat de Ioana Petrea, Director Fundraising și Comunicare al Fundației Regale Margareta a României

Bătrânețea este o etapă a vieții care ne privește pe toți și pe care vrem să o privim cu speranță și încredere că totul va fi cum am planificat sau imaginat. Astfel, ne construim o carieră, ne clădim familii, ne asigurăm că avem un cămin, ne îngrijim de sănătate, îi susținem pe cei dragi, contribuim pentru o pensie minimă și ne bucurăm de această călătorie personală, responsabili și prevăzători, așa cum putem și știm fiecare. Ne imaginăm că la un moment dat cei pe care i-am iubit și susținut, plus tot ce am creat, se va întoarce prin ajutor și atenție la anii senectuții. 

Dar viața nu ne oferă garanții și uneori poate spulbera într-o clipă tot ceea ce părea bine clădit. În profesia mea alături de persoane vârstnice, am fost martora atâtor povești, din care am învățat lucruri neștiute și neînțelese, pe care vreau să le împărtășesc. Mulți dintre vârstnicii de lângă noi, adesea invizibili, trăiesc adevărate drame, afectați de pierderea neașteptată a celor dragi, de neputință și lipsuri materiale, de boli supărătoare sau de indiferența semenilor. Ajunși la o vârstă înaintată, cei care au rămas singuri și fără ajutor, așteaptă zile în șir ca cineva să le calce pragul ori ca telefonul să sune pentru a auzi o voce. Peste 1 milion dintre vârstnicii României trăiesc singuri sau cu o pensie sub minimul unui trai decent.

Iată cum arată viața reală a multor vârstnici, prin poveștile culese de la beneficiarii din proiectele sociale ale Fundației Regale Margareta a României:

• Doamna L. poartă în suflet experiența celor 78 de ani și puterea câștigată în cumpenele vieții. Este un om cu zâmbet cald și cu blândețe în glas, luminos și optimist, în ciuda faptului că pentru a se deplasa folosește un scaun cu rotile. De-a lungul existenței, a iubit în primul rând copiii și, apoi, să pregătească prăjituri pentru cei dragi, iar acestea au rămas și acum pasiunile ei. După munca de o viață, ca economist și ghid turistic, spera să aibă o bătrânețe liniștită și lipsită de griji materiale, dar nu a fost așa. La scurt timp după pensionare, a trecut prin două încercări care au schimbat totul pentru ea: și-a pierdut întâi soțul, apoi casa în care locuia. De atunci este copleșită de singurătate, se descurcă greu cu treburile casnice și toată pensia o cheltuie pe chirie. Pandemia a venit cu și mai multă izolare, pentru că i-a ținut și pe vecini la distanță. Deși are multă dragoste și înțelepciune pe care ar vrea să le dăruiască, nu mai are cui– beneficiar al Fundației Regale Margareta a României
• La vârsta de 80 ani, domnul I. este ca o carte deschisă, plină de povești. Își amintește cu drag de perioada când lucra ca mecanic de utilaje agricole în țările arabe, despre viața oamenilor de acolo, tradiții și mâncare gustoasă. Din păcate, în anul 2004 a rămas fără vedere și de atunci și-a schimbat stilul de viață. Zilnic, merge la mănăstirea de lângă casă pentru a cânta în cor, iar călugării l-au integrat în comunitatea lor, ia masa cu ei zilnic și după slujbă este însoțit până acasă. Prietenul lui cel mai bun este radioul, care îi mai alungă din singurătate și tăcere, iar plăcerea lui sunt piesele de teatru radiofonic.
• Doamna F. nu și-a imaginat vreodată că, după zeci de ani de croitorie și peste patruzeci ani de căsnicie fericită, va ajunge ca la 75 de ani să fie singură și uitată de lume. Într-un fost cămin muncitoresc din Ferentari are o garsonieră de 15 mp. După ce soțul și copiii ei au părăsit brusc această lume, cu pensia infimă pe care o primește, nu a putut să își întrețină casa și să-i ajungă și de medicamentele pentru inimă, diabet și osteoporoză. Fără vreun sprijin moral sau ajutor financiar, a trebuit să-și vândă casa în care a trăit cele mai fericite momente din viață, ca să-și achite datoriile, și s-a mutat într-o locuință improprie, plină de pericole. Aici își trăiește apusul vieții.

Avem tendința să judecăm diverse situații, fără să avem toate elementele tabloului. Astfel de povești ne aduc însă înțelepciunea de a reflecta și de a înțelege că bătrânețea poate fi o loterie, indiferent cât de bine și conștiincios ne pregătim pentru ea.

Lipsa unui interlocutor, sentimentul de inutilitate, marginalizarea și subaprecierea, absența unui cerc social de suport, îi conduc adesea pe cei vârstnici către o zonă întunecată și tristă, unde apar depresia, anxietatea, izolarea și chiar degradarea întregii existențe. Pentru vârstnicii noștri, sprijinul din partea semenilor - fie practic, emoțional sau material - este esențial pentru a le oferi starea de bine, la care toți sperăm.

O lume mai bună pentru seniorii noștri

Stă în puterea noastră comună să creăm o lume mai bună pentru seniorii noștri, iar schimbarea poate începe cu gesturi mici, ce izvorăsc dintr-o gândire incluzivă și tolerantă, o exprimare empatică sau un comportament de solidaritate și responsabilitate.

Să fim toleranți înseamnă să renunțăm la etichetele puse nedrept pe chipurile persoanelor în vârstă. Prea mult timp au fost marginalizați, neglijați și lăsați în urmă. Când întâlnim un vârstnic un pic mai vocal, care ne face observație sau ne ține lecții de viață, ne putem gândi că este modul lui e a obține atenția sau respectul pierdute și să le arătăm bunăvoință.

Să fim empatici înseamnă să observăm nevoile lor, chiar și atunci când sunt nespuse, și să încercăm să le răspundem cu suflet. Chiar lângă noi există oameni vârstnici care trăiesc izolați sau nu se pot deplasa, având rețineri în a apela la vecini, știind că sunt foarte ocupați, ori teama de a nu fi înșelați, pentru că și-au pierdut încrederea în semeni. Un dram de atenție, o floare, o prăjitură sau un mic ajutor la cumpărături le va readuce curajul și zâmbetul. Iar celor din familie o scurtă vizită sau un telefon, din când în când, le înseninează ziua.

Să le acordăm încredere seniorilor care au încă ceva de spus, dar pe care nimeni nu îi ia în seamă. Chiar și atunci când puterile scad, ei poartă încă în suflet experiența personală și profesională, ca pe o comoară ascunsă. Pasiunile și talentele de-o viață sunt acolo și pot fi văzute ca o resursă valoroasă pentru generațiile mai tinere. La orice vârstă ne putem reinventa și împlini potențialul și am văzut cum sute de vârstnici și-au recâștigat zâmbetul și pofta de viață atunci când au devenit voluntari și au fost din nou valorizați. Astfel, putem combate sentimentul de singurătate și inutilitate.

Să oferim soluții pentru a-i include în viața comunității, pentru a se manifesta, a se face auziți, a avea acces la servicii specializate, a se bucura de contactul cu semenii, de a asimila tehnologia. Prin acțiunile și responsabilitatea personale ori prin organizațiile non-profit care au proiecte dedicate seniorilor, de sprijin la domiciliu, de asistență medicală, de socializare, de ajutor material, chiar și proiecte de îmbătrânire activă și voluntariat.

Să contribuim la starea lor de bine, la creșterea calității vieții acestei largi categorii de persoane din România! Fundația Regală Margareta a României include în programele sociale aproximativ 5.000 de vârstnici în fiecare an, prin proiecte proprii sau finanțarea de servicii sociale în comunități din întreaga țară, oferind sprijin practic, emoțional sau material. Oricine poate susține nevoile vârstnicilor, având la dispoziție mecanisme simple:

• SMS cu textul SINGUR la 8844 pentru a dona 2 Euro lunar
• Direcționare a 20% din impozitul pe profit sau pe venit prin sponsorizare
• Completare a Declarației 177 pentru redirecționare impozite pe profit sau pe venit, reținute deja pentru anul precedent

Viziunea noastră este aceea că orice persoană merită șansa de a avea o viață demnă. Pentru a crea o relația sănătoasă cu generația în vârstă, trebuie să ne concentrăm mai puțin pe diferențe și mai mult pe valori comune, pe ceea ce ne aduce împreună.

De-a lungul celor 33 de ani de activitate, cu implicarea voluntarilor și mobilizarea partenerilor instituționali și a întregii comunități, Fundația Regală a creat diverse soluții menite să îmbunătățească viețile seniorilor, să aline singurătatea, să prevină izolarea socială ori să creeze oportunități pentru o viață activă. Programele și campaniile Fundației, precum Fondul pentru Vârstnici, Centrele Generații, Telefonul Vârstnicului, Conferința Bune Practici pentru o Bătrânețe Frumoasă, au redat demnitatea și speranța la vârsta a III-a. Mai multe detalii pe www.frmr.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp